1 Cuvântul ce a fost către Ieremia asupra tutulor Iudeilor, cari locuiau în pământul Egiptului, locuind în Migdol, în Tahpanes, în Nof şi în pământul Patros, zicând:
2 Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor şi al lui Israel: Voi aţi văzut toate relele, ce am adus asupra Ierusalimului şi asupra tutulor cetăţilor lui Iuda; şi iată, ele astăzi sunt o ruină, şi nu este cine să locuească într’însele: 3 Pentru răutăţile, ce au făcut, întărâtându-mă, ducându-se să tămâieze, şi să servească altor zei, pre cari nu i-au cunoscut, nici ei, nici voi, nici părinţii voştri. 4 Şi am trimis la voi pre toţi servii mei, pre profeţi, sculându-mă de dimineaţă şi trimiţându-i, ca să vă zică: Nu faceţi această urîciune, pre care o urăsc. 5 Dar n’au ascultat, nici nu au plecat urechea lor, ca să se întoarcă dela răutatea lor, încât să nu tămâieze altor zei. 6 Deaceea s’a vărsat aprinderea mea şi mânia mea, şi s’a aprins în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, de s’au prefăcut ele în ruină şi pustiire, cum se vede în ziua aceasta.
7 Şi acum aşa zice Damnul, Dumnezeul oştirilor, Dumnezeul lui Israel: Dece faceţi acest rău mare sufletului vostru, ca să se stârpească dintre voi, din mijlocul lui Iuda, bărbat şi femeie, copil şi prunc, şi ca să nu vi se lase nici o rămăşiţă? 8 Întărâtându-mă prin făpturile mânilor voastre, şi tămâiând altor zei, în pământul Egiptului, unde aţi venit să petreceţi, încât să vă stârpească, şi să ajungeţi de blestem şi de ocară la toate popoarele pământului. 9 Au doară uitat-aţi relele părinţilor voştri, relele regilor lui Iuda, relele femeilor lor, relele voastre, şi relele femeilor voastre, pe care le-au făcut în pământul lui Iuda, şi în uliţele Ierusalimului? 10 Nu s’au umilit până în ziua de astăzi, nici s’au temut, nici n’au umblat în legea mea şi în aşezămintele mele, pe care eu vi le-am dat vouă şi părinţilor voştri.
11 Deaceea aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor şi al lui Israel: Iată eu îndrept faţa mea către voi spre rău, ca să stârpesc pre tot Iuda. 12 Şi voiu lua rămăşiţa lui Iuda, care şi-a îndreptat feţele, ca să meargă în pământul Egiptului, spre a petrece acolo, şi se vor nimici toţi în pământul Egiptului, vor cădea de sabie, şi se vor nimici de foamete; vor muri dela mic până la mare, de sabie şi de foamete; şi vor ajunge de blestem, de groază, de afurisenie şi de ocară, 13 Şi voiu pedepsi pre cei ce locuiesc în pământul Egiptului, cum am pedepsit Ierusalimul, prin sabie, foamete şi ciumă; 14 Şi nimenea din rămăşiţa lui Iuda, care s’a dus în pământul Egiptului, ca să petreacă acolo, nu va scăpa, nici nu va rămânea ca să se întoarcă în pământul lui Iuda, unde doreşte sufletul lor, ca să se întoarcă şi să locuească acolo; căci nu se vor întoarce, decât puţinii ce vor scăpa.
15 Atuncia toţi bărbaţii, care cunoscură că femeile lor au tămâiat altor zei, şi toate femeile ce erau de faţă, adunare mare, anume, tot poporul ce locuia în pământul Egiptului, în Patros, a răspuns lui Ieremia, zicând:
16 Nu-ţi vom asculta cuvântul, ce ne-ai vorbit în numele Domnului; 17 Ci vom face tot ce a ieşit din gura noastră, tămâiând reginei cerului, şi vărsându-i libaţiuni, cum făceam noi, părinţii noştri, regii noştri şi mai marii noştri, în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului; căci atuncia eram sătui de pâne, ne aflam bine, şi nu văzurăm nici un rău. 18 Dar de când am încetat să tămâiăm reginei cerului, şi să-i vărsăm libaţiuni, ne-am lipsit de toate, şi am fost nimiciţi de sabie şi de foamete. 19 Şi când noi tămâiam reginei cerului, şi-i vărsam libaţiuni, au doară fără de bărbaţii noştri îi făceam turte, în care o închipuim, şi-i vărsam libaţiuni?
20 Şi a răspuns Ieremia către tot poporul, către bărbaţi şi femei, către tot poporul, care îi dăduse acest răspuns, zicând: 21 Au nu de tămâierile ce aţi făcut în cetăţile lui Iuda şi în uliţele Ierusalimului, voi şi părinţii voştri, regii voşţri, mai marii voştri, şi poporul ţării, şi-a adus aminte Domnul, şi au nu aceasta i-s’a suit la inimă? 22 De nu mai putu Domnul a vă îngădui, pentru răutatea faptelor voastre şi pentru urîciunile ce aţi făcut; pentru care pământul vostru a ajuns pustiu de groază şi de blestem, fără locuitori, cum se vede astăzi. 23 Pentru că aţi tămâiat, şi pentru că aţi păcătuit împotriva Domnului, şi n’aţi ascultat de vocea Domnului, şi n’aţi umblat în legea lui, în aşezămintele lui, şi în mărturiile lui, deaceea vi s’a întâmplat nenorocirea aceasta, ce se vede astăzi.
24 Şi a zis Ieremia către tot poporul şi către toate femeile: Ascultaţi cuvântul Domnului, toţi Iudeii, ce se află în pământul Egiptului! 25 Aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul oştirilor şi al lui Israel, zicând: Voi şi femeile voastre aţi vorbit cu gura voastră, şi aţi împlinit cu mânile voastre cele ce aţi zis: „Vom ţinea voturile noastre, pe care le-am făcut, lămâiând reginei cerului, şi vărsându-i libaţiuni”; împliniţi deci votul vostru, şi faceţi cele votate. 26 Deci ascultaţi cuvântul Domnului, toţi Iudeii, câţi locuiţi în pământul Egiptului: Iată eu m’am jurat pe numele meu cel mare, zice Domnul, că numele meu nu se va mai chema de gura a nici unui om din Iuda în tot pământul Egiptului, zicând: Viu este Domnul! 27 Iată eu voiu veghia asupra lor spre rău, şi nu spre bine; şi toţi bărbaţii lui Iuda, ce sunt în pământul Egiptului, se vor nimici de sabie şi de foamete, până ce cu totul vor pieri. 28 Iar cei ce vor scăpa de sabie, puţini la număr, se vor întoarce din pământul Egiptului în pământul lui Iuda; şi toată rămăşiţa lui Iuda ce s’a dus în pământul Egiptului, ca să petreacă acolo, vor cunoaşte al cui cuvânt se va întări, al meu sau al lor.
29 Şi aceasta vă va fi semn, zice Domnul, că eu vă voiu pedepsi în locul acesta, ca să cunoaşteţi, că cuvintele mele se vor întări asupra voastră spre rău; 30 Aşa zice Domnul: Iată voiu da pre FaraonHofra, regele Egiptului, în mânile inamicilor săi, şi în mânile celor ce caută vieaţa sa, cum am dat pre Zedekia, regele lui Iuda, în mânile lui Nebucodonosor, regele Babilonului, inamicul său, celui ce caută vieaţa sa.