1 Şi a fost sorţii pentru seminţia lui Manase, fiindcă el era întâiu-născutul lui Iosif, adecă pentru Machir, întâiu-născutul lui Manase, părintele lui Galaad, că el fu bărbat de resbel, pentru aceea el avu Galaadul şi Basanul. 2 Şi a fost sorţii pentru ceilalţi fii ai lui Manase după neamurile lor, pentru fiii lui Abiezer, pentru fiii lui Helek, pentru fiii lui Azriel, pentru fiii lui Şechem, pentru fiii lui Hefer, şi pentru fiii lui Şemida. Aceştia sunt fiii de partea bărbătească ai lui Manase, fiul lui Iosif, după neamurile lor. 3 Şi Ţelofead, fiul lui Hefer, fiul lui Galaad, fiul lui Machir, fiul lui Manase, nu avea fii, ci fete; şi acestea sunt numele fetelor sale: Mahla, Noa, Hogla, Milca şi Tirza. 4 Şi ele se apropiară de Eleazar preotul, şi de Iosua, fiul lui Nun, şi de mai mari, zicând: Domnul a poruncit lui Moisi să ni-se dea moştenire între fraţii noştri. Şi el le-a dat lor, după porunca Domnului, moştenire între fraţii părintelui lor.
5 Şi căzură lui Manase zece părţi afară de pământul Galaad şi Basan, cari erau dincolo de Iordan. 6 Fiindcă fetele lui Manase luară moştenirea între fiii lui; şi pământul Galaad îl avură ceilalţi fii ai lui Manase.
7 Şi hotarul lui Manase fu dela Asser până la Micmetah, ce este înaintea Şechemului, şi hotarul mergea spre dreapta, până la locuitorii din En-Tappua. 8 Pământul Tappua căzu lui Manase, iar Tappua pe lângă hotarul lui Manase era a fiilor lui Efraim. 9 Şi hotarul se cobora la părăul Kana, spre partea de miazăzi a părăului. Aceste cetăţi ale lui Efraim erau între cetăţile lui Manase. Şi hotarul lui Manase era spre partea de miazănoapte a părăului, şi ieşirile lui erau la mare. 10 Spre miazăzi era partea lui Efraim, şi spre cea de miazănoapte a lui Manase; şi marea era hotarul lui, şi se întâlniau către miazănoapte cu Asser şi către răsărit cu Isachar. 11 Şi Manase avu în Isachar şi în Asser: Bet-Şeanul cu satele lui, Ibleamul cu satele lui; pre locuitorii din Dor cu satele lui, pre locuitorii din Endor cu satele lui, pre locuitorii din Taanac cu satele lui, şi pre locuitorii din Meghiddo cu satele lui, anume trei coline. 12 Şi fiii lui Manase nu putură alunga pre locuitorii cetăţilor acestora; ci Cananeii isbutiră a rămânea în pământul acesta. 13 Şi când fiii lui Israel se întăriră, făcură pre Cananei tributari, dară nu-i alungară.
14 Şi fiii lui Iosif vorbiră către Iosua, zicând: Pentru ce ai dat mie spre moştenire numai un sorţ şi numai o parte, că eu sunt popor numeros, după cum Domnul m’a binecuvantat pe mine pănă acum? 15 Şi Iosua le zise: Dacă tu eşti popor numeros, suie-te la pădure, şi taie-ţi acolo, în pămăntul Ferizeilor şi a Refaimilor, dacă muntele lui Efraim este strâmt pentru tine. 16 Şi fiii lui Iosif ziseră: Muntele nu este în deajuns pentru noi, şi toţi Cananeii, cari locuesc în pământul văii, şi cei din Bet-Şean cu satele sale, şi cei din valea Ezreel au care de fer. 17 Şi Iosua vorbi casei lui Iosif, lui Efraim şi lui Manase, zicând: Tu eşti popor numeros, şi ai putere mare, nu vei avea numai un sorţ. 18 Ci muntele va fi al tău; şi de este pădure, taie-o, şi vei avea ieşirile sale, că tu vei alunga pre Cananei, deşi au care de fer, deşi sunt puternici.