1 Şi a trimis Iosua, fiul lui Nun, din Şittim doi bărbaţi, spioni, în ascuns, zicând: Duceţi-vă, vedeţi ţara, şi Ierichonul. Şi se duseră, şi veniră în casa unei femei meretrice, cu numele Rahab, şi se culcară acolo. 2 Şi se spuse regelui din Ierichon, zicând: Iată, bărbaţi din fiii lui Israel au venit aici în această noapte, ca să cerceteze ţara. 3 Şi trimise regele Ierichonului la Rahab, zicând: Scoate bărbaţii ce au venit la tine, cari au întrat în casa ta; căci ca să cerceteze toată ţara au venit ei.
4 Şi femeia luă pre cei doi bărbaţi, şi-i ascunse, şi zise: În adevăr, bărbaţii au venit la mine, dară nu ştiam de unde erau; 5 şi spre seară pe când era să se închidă poarta, bărbaţii au ieşit; nu ştiu unde s’au dus bărbaţii. Grabnic urmăriţi-i, căci îi veţi ajunge. 6 Iar ea îi suise pe acoperiş, şi i-a ascuns în mănunchii de in, ce-şi întinsese pe acoperiş. 7 Şi bărbaţii se luară în urma lor pe calea Iordanului, lângă vaduri, şi poarta se închise, după ce ieşiră cei ce-i urmăriau.
8 Şi ei nu se culcaseră încă, şi ea se sui pe acoperiş la ei. 9 Şi a zis bărbaţilor: Ştiu că v’a dat Domnul pământul acesta, şi că frica de voi a căzut preste noi, şi că toţi locuitorii pământului tremură înaintea voastră. 10 Că noi am auzit, cum că a secat Domnul apele Mărei-Roşii dinaintea voastră, când aţi ieşit din Egipt, şi ce le-aţi făcut celor doi regi ai Amoreilor ce erau dincolo de Iordan, lui Sihon şi lui Og, pre cari i-aţi nimicit cu desăvârşire. 11 De când noi am auzit acestea, inima noastră s’a muiat, şi n’a mai rămas în nimenea curaj înaintea voastră; că Domnul Dumnezeul vostru, el este Dumnezeu în cer sus şi pe pământ jos. 12 Acuma, rogu-vă, juraţi-mi pe Domnul, fiindcă am arătat bunăvoinţă către voi, că veţi arăta şi voi bunevoinţă către casa părintelui meu, şi daţi-mi semn de siguranţă, 13 Că veţi cruţa vieaţa părintelui meu, a mumei mele, şi a fraţilor mei, a surorei mele, şi a tuturor ce sunt ai lor, şi că veţi scăpa dela moarte sufletele noastre.
14 Şi bărbaţii îi ziseră: Vieaţa noastră pentru a voastră, dacă nu veţi descoperi această vorbă a noastră; şi va fi, când Domnul ne va da pământul acesta, vom arăta bunăvoinţă şi credinţă către tine.
15 Şi-i coborî ea cu o funie prin fereastră, că era lângă zidul cetăţii casa ei, şi lângă zidul cetăţii ea locuia. 16 Şi a zis ea către ei: Duceţi-vă la munte, ca să nu vă întimpine pre voi urmăritorii, şi ascundeţi-vă acolo trei zile, până ce se vor înturna urmăritorii. şi după aceea duceţi-vă la calea voastră.
17 Şi au zis bărbaţii către ea: Aşa vom fi deslegaţi de jurământul, ce tu ne-ai făcut să jurăm: 18 Iată, când vom întra în ţară, leagă funia aceasta cu fire carmezine la fereastra prin care ne-ai coborît; şi adună în casă la tine pre părintele tău, pre muma ta, pre fraţii tăi şi pre toată casa părintelui tău. 19 Şi va fi, că tot cel ce va ieşi din uşile casei tale pe uliţă, sângele lui va fi asupra capului lui şi noi vom fi nevinovaţi; şi tot cel ce va fi cu tine în casă, sângele lui va fi asupra capului nostru, de se va pune mâna pe el. 20 Însă dacă tu vei descoperi această vorbă a noastră, suntem deslegaţi de jurământul ce tu ne-ai făcut să jurăm. 21 Şi a răspuns ea: După cuvintele voastre, aşa să fie! Şi lăsându-i să se ducă, s’au dus; şi a legat ea funia cea carmezină de fereastră.
22 Şi ei s’au dus, şi au sosit la munte, şi au şezut acolo trei zile, până ce urmăritorii s’au înturnat. Urmăritorii căutat-au în tot drumul, şi nu i-au găsit.
23 Şi înturnându-se cei doi bărbaţi, pogorîră muntele, trecură râul, şi veniră către Iosua, şi spus’au lui tot ce li-s’a întâmplat. 24 Şi ziseră lui Iosua: În adevăr, Domnul a dat în mânile noastre tot pământul, şi toţi locuitorii ţării tremură înaintea noastră.