1 Atuncia chiemă Iosua pre Rubeniţi, pre Gadiţi şi jumătatea din seminţia lui Manase, 2 Şi le zise lor: Voi aţi păzit toate câte v’a poruncit Moisi, servul Domnului şi aţi ascultat de vocea mea în toate câte v’am poruncit vouă. 3 Voi nu aţi părăsit pre fraţii voştri în aceste multe zile până în ziua de astăzi şi aţi păzit ceeace este de păzit, porunca Domnului Dumnezeului vostru. 4 Şi acum Domnul Dumnezeul vostru a dat repaus fraţilor voştri, după cum le-a fâgăduit. Acum întoarceţi-vă şi mergeţi în corturile voastre, în pământul stăpânirii voastre, pre care vi-l-a dat Moisi, servul Domnului, dincolo de Iordan. 5 Numai luaţi aminte foarte, să faceţi porunca şi legea, pre care v’a poruncit-o Moisi, servul Domnului: de a iubi pre Domnul Dumnezeul vostru, de a umblâ în toate căile lui, de a păzi poruncile lui, de a vă lipi de dânsul şi de a-i servi din toată inima voastră şi din tot sufletul vostru.
6 Şi Iosua îi binecuvântă şi-i lăsă, şi ei se duseră la corturile lor. 7 (Şi jumătăţii din seminţia lui Manase Moisi i-a dat moştenire în Basan, şi celeilalte jumătăţi i-a dat Iosua moştenire între fraţii lor, dincoace de Iordan spre apus.) Şi când Iosua îi lăsă la corturile lor, îi binecuvântă. 8 Şi vorbi către dânşii, zicând: Cu multe avuţii întoarceţi-vă în corturile voastre, cu ţurme multe foarte cu argint, cu aur, cu aramă, cu fier şi cu vestminte multe foarte împărţiţi prada neamicilor voştri cu fraţii voştri.
9 Şi fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătatea din seminţia lui Manase se întoarseră şi se duseră dela fiii lui Israel din Şilo, care este în pământul Canaan, spre a merge în pământul Galaad, în pământul stăpânirii lor, pre care-l stăpâniră după cuvântul Domnului prin Moisi.
10 Şi când sosiră la ţărmurile Iordanului, cari sunt în pământul Canaan, fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătatea din seminţia lui Manase zidiră acolo un altar lângă Iordan, un altar mare la vedere.
11 Şi fiii lui Israel auziră zicându-se: Iată fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătatea din seminţia lui Manase au zidit un altar în faţa pământului Canaan, la ţărmurile Iordanului, în lăturea fiilor lui Israel. 12 Şi când fiii lui Israel auziră de aceasta, toată comunitatea fiilor lui Israel se strânse la Şilo, spre a merge a se lupta cu dânşii. 13 Şi fiii lui Israel trimiseră la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad şi la jumătatea din seminţia lui Manase în pământul Galaad pre Fineas, fiul lui Eleazar preotul. 14 Şi zece mai mari cu el, câte un mai mare de o casă părintească din toate seminţiile lui Israel; fiecare era cap al casei părinteşti între miile lui Israel.
15 Şi ei veniră la fiii lui Ruben, la fiii lui Gad şi la jumătatea seminţiei lui Manase în pământul Galaad şi le vorbiră, zicând: 16 Aşa a zis toată comunitatea Domnului: Ce păcat este acesta, pre care voi l-aţi făcut în contra Dumnezeului lui Israel, abătându-vă astăzi dela Domnul şi zidindu-vă altar spre a vă răscula în contra Domnului? 17 Puţin ne este fărădelegea din Peor, de care noi nu suntem curăţiţi până în ziua de astăzi, pentru care a fost plagă în comunitatea Domnului? 18 Şi voi voiţi astăzi a vă abate dela Domnul? Şi va fi, dacă voi astăzi vă veţi răscula în contra Domnului, mâne el se va supăra asupra întregii comunităţi a lui Israel. 19 Însă dacă pământul stăpânirii voastre este necurat, treceţi în pământul stăpânirii Domnului unde este aşezat locaşul Domnului şi luaţi stăpânire între noi; dară în contra Domnului nu vă răsculaţi, nici în contra noastră nu vă răsculaţi, zidindu-vă vouă altar afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru. 20 Au Acan, fiul lui Zerah, păcătuind în anatemă, n’a fost mânia preste toată comunitatea lui Israel? Şi acest om oare singur a murit pentru păcatele sale?
21 Şi fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi jumătatea din seminţia lui Manase răspunzând, ziseră către capii miilor lui Israel: 22 Atotputernicul Domnul Dumnezeu ştie şi Israel însuşi va şti; dacă aceasta am făcut-o pentru a ne răscula sau a păcătui în contra Domnului, să nu ne mântuească pre noi în ziua aceasta. 23 Dacă noi ne-am zidit altar pentru a ne abate dela Domnul, şi pentru a aduce asupra lui arderile de tot şi daruri de pâne, sau pentru a aduce asupra lui sacrificii de bucurie, însuşi Domnul să ne ceară. 24 Şi dacă nu am făcut aceasta mai cu seamă din frica acestui lucru, zicând: Mâne pot să vorbească fiii voştri către fiii noştri, zicând: Ce aveţi voi a face cu Domnul Dumnezeul lui Israel? 25 Că Domnul a pus Iordanul hotar între noi şi între voi, voi fii ai lui Ruben şi fii ai lui Gad: voi nu aveţi parte în Domnul! Şi aşa fiii voştri vor face pre fiii noştri să înceteze a se teme de Domnul. 26 Deaceea noi am zis: Să ne punem acum şi să ne zidim altar, nu pentru arderea de tot nici pentru jertfă, 27 ci pentru ca să fie mărturie între noi şi între voi şi între generaţiunile noastre după noi, pentru ca să săvîrşim servirea Domnului înaintea lui cu arderile de tot ale noastre şi cu jertfele noastre şi cu darurile de bucurie ale noaste şi ca fiii voştri să nu zică mâne fiilor noştri: Voi nu aveţi parte în Domnul! 28 Pentru aceasta noi am zis: Dacă s’ar întămpla ca ei să zică aşa către noi sau către generaţiunea noastră mâne, atuncia noi vom zice: Vedeţi chipul altarului Domnului, pre care l-au făcut părinţii noştri, nu pentru arderea de tot şi nici pentru sacrificii, ci ca să fie mărturie între noi şi între voi!
29 Departe de noi, ca să ne răsculăm în contra Domnului şi să ne abatem astăzi dela Domnul prin zidirea unui altar pentru arderea de tot, daruri de pâne şi jertfe, afară de altarul Domnului Dumnezeului nostru, care este înaintea locaşului lui.
30 Şi Fineas preotul, şi mai marii comunităţii şi capii miilor lui Israel, cari erau cu dânsul, auzind cuvintele pre cari le vorbiră fiii lui Ruben, fiii lui Gad şi fiii lui Manase, fură mulţumiţi. 31 Şi Fineas, fiul lui Eleazar preotul, zise către fiii lui Ruben, către fiii lui Gad şi către fiii lui Manase: Astăzi cunoaştem că Domnul este în mijlocul nostru fiindcă nu aţi făcut păcatul acesta în contra Domnului. Prin aceasta aţi scăpat pre fiii lui Israel de mâna Domnului.
32 Şi Fineas, fiul lui Eleazar preotul şi mai marii se întoarseră dela fiii lui Ruben şi dela fiii lui Gad din pământul Galaad în pământul Canaan, la fiii lui Israel şi aduseră lor răspuns. 33 Şi lucrul plăcu în ochii fiilor lui Israel; şi fiii lui Israel binecuvântară pre Dumnezeu şi nu mai ziceau să meargă în contra lor cu resbel să strice pământul, în care locuiau fiii lui Ruben şi fiii lui Gad.
34 Şi fiii lui Ruben şi fiii lui Gad numiră altarul: Ed, că aceasta mărturie va fi între noi, că Domnul este Dumnezeu.