1 Şi iată, veni un om al lui Dumnezeu din Iuda la Bet-El prin cuvântul Domnului; şi Ieroboam sta lângă altar, ca să tămâieze. 2 Şi a strigat spre arltarul prin cuvântul Domnului şi zise: Altare, altare, aşa zice Domnul: Iată, fiu se va naşte casei lui David, cu numele Iosia, şi va jertfi deasupra ta pre preoţii înălţinlilor, care tămăiază preste tine; şi oase de om se vor arde preste tine. 3 Şi în acea zi dădu un semn, zicând: Acesta este semnul, că Domnul a vorbit: Iată, altarul se va despica, şi cenuşa depe el se va vărsa.
4 Şi auzind Ieroboam, regele, cuvântul omului lui Dumnezeu, ce a strigat spre altarul din Bet-El, întinse mâna sa depe altar, zicând: Prindeţi-l. Şi a secat mâna lui, pre care a întins-o către dânsul, de nu putu să o întoarcă la sine. 5 Şi se despică altarul, şi se vărsă cenuşa depe altar, după semnul, ce dăduse omul lui Dumnezeu prin cuvântul Domnului. 6 Şi a răspuns regele, şi zise către omul lui Dumnezeu: Roagă-te Domnului Dumnezeului tău, şi cere-i pentru mine, ca să se reîntoarcă mâna mea la mine. Şi s’a rugat omul lui Dumnezeu către Domnul, şi s’a întors mâna regelui la sine, şi a fost ca şi mai înainte. 7 Şi regele zise către omul lui Dumnezeu: Vino cu mine acasă, şi te înfiripează, şi-ţi voiu da dar. 8 Dar omul lui Dumnezeu zise regelui: Jumătate din casa ta de-mi vei da, nu voiu întra la tine; nici voiu mânca pâne, nici voiu bea apă în locul acesta. 9 Căci aşa-mi este poruncit prin cuvântul Domnului, zicând: Să nu mănânci pâne, şi să nu bei apă, şi să nu te întorci pe calea pe care ai mers. 10 Şi se porni pe altă cale, şi nu se întoarse pe calea, ce venise la Bet-El.
11 Iar în Bet-El locuia un bătrân profet; şi au venit fiii săi, şi-i spuseră toate faptele, ce le făcuse omul lui Dumnezeu în ziua aceea în Bet-El; au spus părintelui lor şi cuvintele, ce le-a vorbit către rege. 12 Şi zise către părintele lor: Pe ce cale a plecat? Că fiii lui văzură pe ce cale a plecat omul lui Dumnezeu, carele venise din Iuda. 13 Şi zise fiilor săi: Puneţi-mi şaua pe asin. Şi-i puseră şaua pe asin. Şi el încălecă pe el. 14 Şi se duse pe urma omului lui Dumnezeu, şi-l află şezând sub un stejar, şi-i zise: Tu eşti omul lui Dumnezeu, carele a venit din Iuda? Şi el zise: Eu sunt. 15 Şi a zis lui: Vino cu mine acasă, şi mănâncă pâne. 16 Iar el a zis: Nu pot să mă întorc cu tine, nici să mă duc cu tine; nici voiu mânca pâne, nici voiu bea apă cu tine în locul acesta. 17 Căci poruncitu-mi-s’a prin cuvântul Domnului: Să nu mănânci pâne, nici să bei apă acolo, nici să te întorci pe calea, pe care ai mers. 18 Dar el îi zise: Şi eu profet sunt ca tine: şi un înger îmi grăi mie prin cuvântul Domnului, zicând: Întoarce-l pre el cu tine în casa ta, spre a mânca pâne şi a bea apă. Dar el îi minţi. 19 Şi se întoarse cu el, şi a mâncat pâne în casa lui, şi a beut apă.
20 Şi când şedea la masă, veni cuvântul Domnului către profetul, care-l întorsese; 21 şi a strigat către omul lui Dumnezeu, ce venise din Iuda, zicând: Aşa zice Domnul: Fiindcă n’ai ascultat de vocea Domnului, şi n’ai păzit porunca, ce-ţi dădu Domnul Dumnezeul tău, 22 ci te-ai întors, şi ai mâncat pâne, şi ai beut apă, în locul de care ţi-a zis: Să nu mănânci pâne, nici să beai apă; leşul tău nu va veni în mormântul părinţilor tăi. 23 Şi după ce a mâncat pâne şi a beut, pusau ei şaua pe asin pentru profetul, pre care l-a întors. 24 Şi el a plecat, şi-l întâmpină un leu pe cale, care-l omorî. Şi leşul lui rămase aruncat în cale, şi asinul stătu lângă el, şi leul stătu lângă leş. 25 Şi iată, bărbaţi trecură, şi văzură leşul aruncat în cale, şi leul, ce sta lângă leu; şi venind, au spus aceasta în cetatea, unde locuia profetul cel bătrân. 26 Şi când auzi profetul, ce l-a întors din cale, zise: Acesta este omul lui Dumnezeu, carele nu ascultă de vocea Domnului: pentru aceasta Domnul îl dădu pre el leului, care l-a sfăşiat, şi l-a omorît, după cuvântul Domnului, ce el a zis lui. 27 Şi vorbi către fiii săi, zicând: puneţi-mi şaua pe asin. Şi ei i-au pus şaua.
28 Şi se duse, şi a aflat leşul aceluia aruncat în cale, şi asinul şi leul stând lângă leş; dar leul nu mâncase leşul, nici sfăşiase asinul. 29 Şi a ridicat profetul leşul omului lui Dumnezeu, şi l-a pus pe asin, şi l-a adus înapoi, şi veni în cetate profetul cel bătrân, ca să plângă şi să-l îmmormânteze. 30 Şi a pus leşul aceluia în mormântul său, şi l-a plâns, zicând: Vai, fratele meu! 31 Şi după ce-l îmmormântă, a vorbit fiilor săi; zicând: După ce voiu muri, îmmormântaţi-mă şi pre mine în mormântul, unde se îmmormântă omul lui Dumnezeu; şi puneţi oasele mele lângă oasele lui. 32 Căci se va împlini aceea, ce vorbi prin cuvântul Domnului despre altarul din Bet-El, şi despre toate casele înălţimilor, care sunt în cetăţile Samariei.
33 După întâmplarea aceasta nu se întoarse Ieroboam din calea lui cea rea, ci făcu iarăşi din mulţimea poporului preoţi pentru înălţimi; pre cine voi îl sfinţi, şi ei se făcură preoţi ai înălţimilor. 34 Şi se făcu acest prilegiu de păcătuire casei lui Ieroboam, ca să se stârpească şi să se nimicească depe pământ.