1 Şi regele Solomon adună în Ierusalim pre bătrânii lui Israel şi pre toţi capii seminţiilor, pre mai marii caselor părinteşti ai fiilor lui Israel la sine, ca să aducă chivotul legii Domnului din cetatea lui David, adecă Sionul.
2 Şi aşa se adunară toţi bărbaţii lui Israel la regele Solomon în sărbătoarea din luna Etanim, care este luna a şaptea. 3 Şi veniră toţi bătrânii lui Israel, şi preoţii ridicară chivotul. 4 Şi aduseră chivotul Domnului, şi cortul întrunirii, şi toate vasele cele sacre, cari erau în cort; preoţii şi Leviţii le aduseră pre ele. 5 Şi regele Solomon şi toată comunitatea lui Israel cea adunată la el, împreună cu el jertfiră înaintea chivotului oi şi boi, de nu se puteau nici socoti, nici număra, de mulţimea lor. 6 Şi preoţii aduseră chivotul legii Domnului la locul său, în oraculul casei, îi Sfânta Sfintelor, sub aripile cherubimilor. 7 Că cherubimi aveau aripile întinse preste locul chivotului, şi cherubimii acoperiau chivotul şi pârghiile lui pe deasupra. 8 Şi pârghiile aşa de lungi erau, încât capetele pârghiilor se vedeau din sanctuar de dinaintea oraculului; dar de afară nu se vedeau; şi ele se află acolo luână în ziua de astăzi. 9 În chivot nu era nimic decât cele două table de piatră, pre cari Moisi le pusese acolo în Horeb, unde Domnul încheiă legământ cu fiii lui Israel, când ieşiră din pământul Egiptului.
10 Şi a fost, când ieşiră preoţii din sanctuar, că nor umplu casa Domnului. 11 Şi nu putură preoţii să stea, ca să servească, de nor; că mărirea Domnului umpluse casa Domnului.
12 Atuncia zise Solomon: Domnul a zis, că va locui în întunerec. 13 Zidit-am ţie casă de locuinţă, loc ca să locuieşti în veci.
14 Şi întorcându-şi regele faţa sa binecuvântă toată adunarea lui Israel, (şi toată adunarea lui Israel sta). 15 Şi el zise: Binecuvântat fie Domnul Dumnezeul lui Israel, carele îndeplini prin mâna sa ceeace a făgăduit cu gura sa lui David, părintele meu, zicând: 16 Din ziua, în care am scos pre poporul meu Israel din Egipt, nu am ales dintre toate seminţiile lui Israel nici o cetate, în care să se zidească casă, şi în care să fie numele meu; ci pre David am ales, ca el să fie preste poporul meu Israel. 17 Şi era în inima lui David, părintele meu, ca să zidească casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israel. 18 Dar Domnul zise lui David, părintele meu: Fiindcă este în inima ta să zideşti casă numelui meu, bine faci, că este aceasta în inima ta. 19 Dar tu să nu zideşti casa; ci fiul tău, care va ieşi din coapsele tale, acela să zidească casă numelui meu. 20 Şi Domnul îndeplini cuvântul său, pre care l-a făgăduit: şi m’am ridicat eu în locul lui David, părintele meu şi şed pre tronul lui Israel, după cum a făgăduit Domnul; şi am zidit casă numelui Domnului Dumnezeului lui Israel. 21 Şi am însemnat acolo loc pentru chivotul, în care se află legământul Domnului, ce-l încheia cu părinţii noştri, când i-a scos pre ei din pământul Egiptului.
22 Şi stând Solomon înaintea altarului Domnului, înaintea întregei adunări a lui Israel, îşi întinse mânile sale către cer; 23 şi zise: Domnul Dumnezeul lui Israel! Nu este Dumnezeu asemenea ţie, în cer sus şi pre pământ jos, tu, carele păzeşti legământul şi îndurarea către servii tăi, ce umblă înaintea ta din toată inima lor; 24 cel ce ai împlinit servului tău David, părintele meu, tot ce ai făgăduit lui: tu ai făgăduit cu gura ta şi cu mâna ta ai îndeplinit, cum este în ziua aceasta. 25 Şi acum Domnul Dumnezeul lui Israel, îndeplineşte servului tău David, părintele meu, aceeace ai făgăduit lui, zicând: Nu va lipsi din tine bărbat de dinaintea mea, şezător pe tronul lui Israel; numai de vor lua aminte fiii tăi la căile lor, ca să umble înaintea mea, cum ai umblat tu înaintea mea. 26 Şi acum, Dumnezeul lui Israel, rogu-mă să se adeverească cuvântul tău David, părintele meu.
27 Că oare cu adevărat va locui Dumnezeu pe pământ? Iată, cerul şi cerurile cerurilor nu te încap; cu cât mai puţin casa aceasta, pre care am zidit-o eu! 28 Totuşi priveşte la rugăciunea servului tău, şi la cererea Domnului Dumnezeului meu să auzi strigarea şi rugăciunea, cu care se roagă servul tău înaintea ta astăzi. 29 Fie ochii tăi deschişi spre casa aceasta noaptea şi ziua, spre locul, de carele ai zis: Numele meu va fi acolo: ca să auzi rugăciunea, cu care servul tău se roagă în locul acesta. 30 Şi ascultă cererea servului tău şi a poporului tău Israel, cu care se vor ruga în locul acesta; şi ascultă-i tu din locul şederii tale, din cer, şi ascultându-i, iartă-i.
31 De va păcătui vre-un om asupra aproapelui său, i-se va împune jurământ, şi-l va face să se jure, şi jurământul va veni înaintea altarului tău în casa aceasta; 32 atuncia tu ascultă din cer, şi fă, şi judecă pre servii tăi, condamnând pre cel vinovat, aşa ca să se întoarcă preste capul lui fapta lui; şi îndreptând pre cel drept, aşa ca să faci lui după dreptatea lui.
33 Când va fi lovit poporul tău de neamici, pentru că au păcătuit ţie, şi se va reîntoarce către tine, şi va mărturisi numele tău, şi va aduce ţie rugi şi cereri în casa aceasta: 34 Atuncia auzi din cer şi iartă păcatul poporului tău Israel, şi adu-i din nou în pământul, pre care l-ai dat părinţilor lor.
35 Când se va închide cerul, şi nu va fi ploaie, pentru că a păcătuit ţie, de te vor ruga în locul acesta, şi vor mărturisi numele tău, şi se vor reîntoarce dela păcatele lor, după ce i-ai umilit pre ei: 36 Atunci accultă-i din cer, şi iartă păcatele servilor tăi şi ale poporului tău Israel, învăţându-i calea cea bună, pre care se cade să umble: şi dă ploaie pre pământul tău, ce tu l-ai dat poporului tău de moştenire.
37 Foamete de va fi pe pământ, ciumă de va fi, arsură în grâu, pălitură, lăcustă, sau omidă de va fi, neamicul lor în cetăţi de i-ar împresura pre ei în cuprinsul lor, în orice plagă, în orice boală de vor fi; 38 toată rugăciunea, toată cererea ce va face vre-un om, sau întreg poporul tău Israel, când va recunoaşte fiecare rana inimei sale, şi va întinde mânile sale către casa aceasta, 39 atuncia tu auzi din cer, din locul şederii tale, şi iartă, şi fă, şi dă fiecăruia după căile lui, după cum vei cunoaşte inima lor (căci tu, numai tu, cunoşti inimile tuturor fiilor oamenilor); 40 ca să se teamă de tine în toate zilele, câte vor trăi pe pământul, pre care l-ai dat părinţilor noştri.
41 Şi pre străinul, carele nu este din poporul tău Israel, dar pentru numele tău vine din pământ depărtat 42 (căci vor auzi numele tău cel mare, şi mâna ta cea tare, şi braţul tău cel întins, şi vor veni, şi se vor ruga în casa aceasta), 43 auzi-l din cer, din locul şederii tale, şi fă lui toate, pentru care străinul strigă către tine; ca să cunoască toate popoarele pământului numele tău, şi să se teamă de tine, ca şi poporul tău Israel; şi ca să cunoască, că după numele tău se numeşte casa aceasta, ce eu am zidit.
44 Când poporul tău va ieşi la luptă asupra neamicilor săi, acolo unde îl vei trimite pre el, şi se va ruga Domnul spre cetatea ce tu ai ales, şi spre casa ce am zidit numelui tău, 45 atunci ascultă din cer rugăciunea lui şi cererea lui, şi fă-i dreptate.
46 Când vor păcătui ţie (căci nu este om, care să nu păcătuiască), şi te vei mânia asupra lor, şi-i vei da în mânile neamicului, aşa că învingătorii lor îi vor duce prinşi în pământul neamicului, departe sau aproape, 47 şi atuncia vor veni în sine-şi în pământul, unde fură duşi prinşi, şi se vor întoarce, şi se vor ruga ţie în pământul acelora, cari i-au dus prinşi, zicând: Am păcătuit, am nelegiut, am nedreptăţit; 48 şi aşa se vor întoarce către tine din toată inima lor, şi din tot sufletnl lor, în pământul neamicilor lor, cari iau dus prinşi, şi se vor ruga ţie, privind către pământul lor, ce tu l-ai dat părinţilor lor, către cetatea ce ai ales, şi către casa ce am zidit numelui tău, 49 atuncia ascultă din cer, din locul şederii tale, rugăciunea lor şi cererea lor, şi fă lor dreptate; 50 Şi iartă pre poporul tău, ce a păcătuit ţie, şi toate fărădelegile, prin care vinovaţi s’au făcut inaintea ta, şi fă ca ei să afle îndurarea înaintea celor, ce i-au dus pre ei prinşi, ca să aibă milă de ei; 51 că ei poporul tău sunt, şi moştenirea ta, pre care tu l-ai scos din Egipt, din mijlocul cuptorului de fier. 52 Fie deci ochii tăi deşchişi spre cererea servului tău şi spre cererea poporului tău Israel, ca să-i auzi pre ei în toate strigările lor către tine. 53 Căci deosebit-ai pre ei de toate popoarele pământului, ca să fie moştenirea ta, după cum ai făgăduit prin Moisi, servul tău, când ai scos pre părinţii noştri din Egipt, Doamne.
54 Şi sfârşind Solomon toată rugăciunea şi cererea aceasta către Domnul, se sculă de dinaintea altarului Domnului, unde era îngenunchiat pre genunchii săi, cu mânile sale întinse către cer.
55 Şi stătu, şi binecuvântă toată adunarea lui Israel cu voce tare, zicând: 56 Binecuvântat fie Domnul, carele a dat repaus poporului său Israel, după toate câte a făgăduit; n’a căzut nici unul din toate cuvintele cele bune, pre care le-a făgăduit lui Moisi, servul său. 57 Fie Domnul Dumnezeul nostru cu noi, cum a fost cu părinţii noştri! Să nu ne lase pre noi, nici să ne părăsească. 58 Să plece inimile noastre spre el, ca să umblăm, în toate căile lui, şi să păzim toate poruncile lui şi legile lui şi judecăţile lui, ce le dădu părinţilor noştri! 59 Şi aceste cuvinte ale mele, cu cari m’am rugat înaintea Domnului, să fie ziua şi noaptea aproape dinaintea Domnului Dumnezeului nostru, ca să facă dreptate servului său, şi dreptate poporului său Israel, după trebuinţa fiecăreia zile: 60 Ca să cunoască toate popoarele pământului, că Domnul, el singur este Dumnezeu, şi nimenea altul. 61 Fie deci inima voastră întreagă către Domnul Dumnezeul nostru, ca să umblaţi în legile lui, şi să păziţi poruncile lui, ca şi în ziua aceasta.
62 Şi regele, şi tot Israelul cu el, aduseră jertfă înaintea Domnului. 63 Şi jertfa de bucurie, ce aduse Solomon Domnului, a fost: douăzeci şi două de mii de boi, şi o sută douăzeci mii de oi. 64 Aşa sfinţiră regele şi toţi fiii lui Israel casa Domnului. În aceeaşi zi sfinţi regele mijlocul curţii cea din faţa casei Domnului, că acolo aduse arderi de tot şi daruri de pâne şi grăsimea jertfelor de bucurie; fiindcă altarul cel de aramă de dinaintea Domnului era prea mic, spre a cuprinde arderea de tot şi darul de pâne şi grăsimea jertfelor de bucurie.
65 Şi Solomon serbă atuncia serbătoare, şi tot Israelul împreună cu dânsul; adunare mare a fost (dela întrarea Hamath până la râul Egiptului, înaintea Domnului Dumnezeului nostru, şapte zile şi alte şapte zile, patrusprezece în totul). 66 Şi a opta zi dădu drumu poporului, şi ei binecuvântară pre rege, şi se duseră la corturile lor, bucurându-se şi voioşi pentru toate bunătăţile ce Domnul făcu către David, servul său, şi către Israel, poporul său.