1 Şi Naaman, mai marele preste oastea regelui Siriei, era un bărbat mare înaintea domnului său, şi onorat; căci Domnul prin el dăduse mântuire Siriei; dar acest viteaz, era acum lepros. 2 Şi oare care cete ieşiseră din Siria, şi aduseseră cu ele sclavă o copilă mică din pământul lui Israel; şi aceasta servia femeii lui Naaman. 3 Şi ea zise cătru doamna sa: O, de ar fi domnul meu înaintea profetului din Samaria, l-ar vindeca de lepra sa! 4 Şi ducându-se cineva, a spus domnului său, zicând: Aşa şi aşa vorbeşte copila cea din pământul lui Israel.
5 Şi regele Siriei zise: Du-te, şi eu voiu trimite o scrisoare regegui lui Israel. Şi el se duse, şi luă în mâna sa zece talente de argint, şi şase mii bucăţi de aur, şi zece rânduri de vestminte. 6 Şi duse epistola către regele lui Israel, în care se zicea: Şi acum, îndată ce va veni această epistolă către tine, iată, am şi trimis pre servul meu Naaman către tine, ca să-l vindece de lepra lui. 7 Şi cum ceti regele lui Israel epistola, îşi sfăşia vestmintele sale, şi zise: Oare Dumnezeu sunt eu, ca să omor, sau să înviez, de trimite acesta la mine, spre a vindeca un om de lepra sa? Cunoaşteţi deci, rogu-vă, şi vedeţi, că acesta caută pricină în contra mea.
8 Şi cum auzi Elisei, omul lui Dumnezeu, că regele lui Israel a sfăşiat vestmintele sale, trimise către rege, zicând: Pentru ce ai sfăşiat vestmintele tale? Să vie acum la mine, şi va cunoaşte, că este profet în Israel. 9 Deci Naaman veni cu caii săi şi cu carul său, şi stătu la uşa casei lui Elisei. 10 Şi trimise Elisei la el pre un bărbat, zicând: Mergi şi spală-te de şapte ori în Iordan, şi carnea ta se va face ca mai înainte, şi te vei curăţi. 11 Iar Naaman se mâniă, şi se duse, şi zise: Iată, eu gândiam, că-mi va ieşi, şi va chema numele Domnului Dumnezeului său, şi va purta mâna sa pe locul rănii, şi va vindeca pre cel lepros. 12 Oare Amana şi Parpar, fluviile Damascului nu sunt mai bune decât toate apele lui Israel? Nu voiu putea aşa de bine să mă spăl în ele, şi să mă curăţ? Şi înturnându-se, se duse cu mânie. 13 Dară servii săi se apropiară, şi vorbiră lui, şi ziseră: Părinte, dacă profetnl ţi-ar fi zis vre-un lucru mare, nu l-ai fi făcut? Cu cât mai mult, când îţi zice: Spală-te, şi te vei curăţi? 14 Şi el se pogorî, şi se afundă de şapte ori în Iordan, după cuvântul omului lui Dumnezeu; şi carnea lui se făcu ca carnea unui copil mic, şi el se curăţi.
15 Şi se întoarse la omul lui Dumnezeu, el şi toată tovărăşia lui, şi veni, şi stătu înaintea lui, şi zise: Iată, acum am cunoscut, că nu este Dumnezeu în tot pământul, ci numai în Israel; şi acum primeşte, rogu-te, darul acesta dela servul tău. 16 Iar el zise: Viu este Domnul, înaintea căruia stau, nu voiu primi. Şi el îl sîli să primească, dar el nu voi. 17 Şi Naaman zise: Rogu-te, nu se va putea da servului tău din pământul acesta o sarcină de doi catâri? Că servul tău nu va mai aduce de acum arderi de tot nici altă jertfă altor zei, fără numai Domnului. 18 Domnul să ierte servului tău aceasta, când domnul meu întră în casa lui Rimmon, ca să se închine acolo, şi se sprijini de mâna mea, şi eu mă închin în casa lui Rimmon: dacă mă închin în casa lui Rimmon, Domnul să ierte pe servul tău pentru fapta aceasta. 19 Şi el zise lui: Mergi în pace. Şi el se duse dela dânsul, şi merse câtva.
20 Iar Ghehazi, servul lui Elisei, omul lui Dumnezeu, zise: Iată, domnul meu a cruţat pe Naaman, Sirieanul, şi n’a luat din mâna lui ceeace, i-a adus; dar, viu este Domnul, eu voiu alerga în urma lui, şi voiu lua ceva dela el! 21 Şi a alergat Ghehazi după Naaman; şi când îl văzu Naaman alergând în urma lui, a sărut din car spre întâmpinarea lui, şi zise: Bine stă? 22 Şi el zise: Bine; domnul meu m’a trimis, zicând: Iată, au venit la mine tocmai acum din muntele lui Efraim doi tineri din fiii profeţilor; dă, rogu-te, un talant de argint şi două rânduri de vestminte. 23 Şi Naaman zise: Ia mai bine două talante. Şi l-a sîlit, şi a legat două talante de argint în doi saci, împreună cu două rânduri de vestminte, şi le-a pus pe doi din servii săi, şi le duceau înaintea lui. 24 Şi când ajunse la un deal, le-a luat din mânile lor, şi le-a strâns într’o casă, şi dădu drumul oamenilor, şi ei se duseră. 25 Şi el întră, şi stătu înaintea domnului său. Şi Elisei îi zise: De unde vii Ghehazi? Şi el zise: Servul tău n’a fost nicăirea. 26 Şi el îi zise: Au spiritul meu n’a fost cu tine, când s’a întors omul din carul său spre întâmpinarea ta? Este oare timpul de a lua argint, şi de a primi vestminte şi olivi, vii, oi, boi, servi şi serve? 27 Deaceea lepra lui Naaman se va lipi de tine şi de sămânţa ta în veci. Şi el ieşi de dinaintea lui lepros, alb ca omătul.