1 Atuncia zise Elisei: Ascultaţi cuvântul Donlnului; aşa zice Domnul: Mâne, pe la oara aceasta, în poarta Samariei se va vinde o măsură de floarea făinei pentru un siclu, şi două măsuri de orz pentru un siclu. 2 Şi răspunse omului lui Dumnezeu căpetenia, pe mâna căreia se răzima regele, şi zise: Chiar dacă Domnul va face guri cerului, întâmpla-se-va lucrul acesta? Iar el zise: Iată, vei vedea cu ochii, dar nu vei mânca din aceasta.
3 Şi erau patru bărbaţi leproşi la întrarea porţii; şi zise unul către altul: De ce să şedem noi aicia, până vom muri? 4 De vom zice: Să întrăm în cetate, foamete e în cetate, şi vom muri acolo; şi de vom şedea aicia, vom muri; acum deci, haideţi, să ne furişăm în tabăra Sirienilor: de ne vor lăsa vii, vom trăi, şi de ne vor omorî, vom muri. 5 Şi au plecat, când înseră, ca să între în tabăra Sirienilor; şi după ce veniră la capătul taberei Sirienilor, iată nu era nici un om acolo. 6 Căci Domnul făcuse să se audă în tabăra Sirienilor vuiet de care, tropot de cai şi sgomot de oaste mare; şi ziseră unul către altul: Iată, regele lui Israel a tocmint pre regii Heteilor şi pre regii Egiptului, ca să vină în contra noastră. 7 Drept care ridicându-se, au fugit seara, şi părăsiră corturile lor şi caii lor şi asinii lor şi tabăra, cum era, ca să scape vieaţa lor.
8 Şi după ce aceşti leproşi veniră până la capătul taberei, au întrat într’un cort, şi au mâncat şi au băut; şi luând de acolo argint şi aur şi vestminte, se duseră, şi le-au ascuns; şi întorcându-se, au întrat în alt cort, şi au luat de acolo, au mers, şi le-au ascuns. 9 Atuncia ziseră unul către altul: Noi nu facem bine; ziua aceasta este o zi de bună ştire, şi dacă noi vom tăcea şi vom aştepta până la lumina dimineţii, vre-o nenorocire poate să vină preste noi. Veniţi deci să mergem, spre a spune aceasta în casa regelui. 10 Deci veniră, şi strigară către portarii cetăţii; şi le-au spus, zicând: Am întrat în tabăra Sirienilor, şi iată nu era acolo nici om, nici voce de om, fără numai cai legaţi, şi asini legaţi, şi corturile, cum se aflau. 11 Şi au strigat pre portarii, care au şi spus aceasta în lăuntru în casa regelui.
12 Şi sculându-se regele noaptea, zise către servii săi: Acum vă voiu arăta ce ne-au făcut Sirienii: au ştiut, că suntem flămânzi: deci au ieşit din tabără, ca să se ascundă în câmpii, zicând: Când vor ieşi din cetate, îi vom prinde de vii, şi vom întra în cetate. 13 Şi răspunzând unul din servii lui, zise: Să se ia, rogu-te, cinci din caii rămaşi, ce au mai rămas în cetate (iată, şi aceştia sunt ca şi întreaga mulţime a lui Israel, ce a mai rămas în ea: iată, sunt ca şi toată mulţimea Israeliţilor, care s’a mistuit), şi să-i trimitem, ca să vedem. 14 Deci luară două părechi de cai; şi regele trimise la tabăra Sirienilor, zicând: Mergeţi, şi vedeţi.
15 Şi merseră în urma lor până la Iordan: şi iată, toată calea era plină de vestmintele şi de vasele, pre care Sirienii le aruncaseră în graba lor. Şi înturnându-se trimişii, spuseră aceasta regelui.
16 Şi poporul ieşi, şi prădă tabăra Sirienilor; şi aşa s’a vândut o măsură de floarea făinei drept un siclu, şi două măsuri de orz drept un siclu, după cuvântul Domnului. 17 Şi făcu regele mai mare preste poartă pre căpeţenia, pe mâna căreia se răzăma; şi l-a culcat pre el poporul în poartă, şi muri, după cum a zis omul lui Dumnezeu, care aşa a vorbit, când regele se pogorî la el. 18 Şi s’a întâmplat, precum a vorbit omul lui Dumnezeu către rege, zicând: Două măsuri de orz drept un siclu şi o măsură de floarea făinii drept un siclu se vor vinde mâne pe la oara aceasta în poarta Samariei. 19 Şi căpetenia aceea răspunse omului lui Dumnezeu, şi zise: Chiar dacă Domnul va face guri cerului, întâmpla-se-va lucrul acesta? Şi acela zise: Iată, vei vedea aceasta cu ochii tăi, dar nu vei mânca din ea. 20 Aşa s’a şi întâmplat lui; căci poporul îl călcă în poartă, şi el muri.