1 Şi Domnul vorbi lui Moisi, zicând: 2 Vorbeşte fiilor lui Israel, şi le zi: Cât pentru sărbătorile Domnului, pre cari voi le veţi proclama zile sfinte, aceste sunt sărbătorile mele.
3 Şase zile să se lucreze, dară a şaptea zi să fie sabat de repaus, zi sfântă, nici un lucru să nu faceţi; sabat este Domnului în toate locuinţele voastre.
4 Acestea sunt sărbătorile Domnului, zile sfinte, pre cari voi să le proclamaţi la timpul lor:
5 În luna întâia, în patrusprezece ale acelei luni, despre seară, pasca Domnului este. 6 Şi în ziua a cincisprezecea a acestei luni este sărbătoarea azimelor, consacrată Domnului; şapte zile să mâncaţi azime. 7 În ziua întâia vă va fi zi sfântă; nici un lucru de serv să nu faceţi într’însa. 8 Şi să aduceţi sacrificiu cu foc Domnului în şapte zile; a şaptea zi este zi sfântă: nici un lucru de serv să nu faceţi.
9 Şi Domnul vorbi lui Moisi, zicând: 10 Vorbeşte fiilor lui Israel, şi zi lor: Când veţi întra în pământul, pre care eu îl dau vouă, şi veţi secera sămănăturile lui, să aduceţi un omer din prinoasele secerişului vostru la preot: 11 şi el va legăna omerul înaintea Domnului, spre a fi bine primit pentru voi; a doua zi după sabat îl va legăna preotul. 12 Şi în ziua când veţi legăna acest omer, să sacrificaţi un miel fără cusur, de un an, drept ardere de tot Domnului. 13 Şi darul lui de pâne să fie: două zecimi de efă floarea făinei, frământată cu oleiu, drept sacrificiu cu foc Domnului, întru miros plăcut; şi prinosul lui de vin să fie a patra parte din un hin. 14 Şi nici pâne, nici grăunţi prăjite, nici grăunţi în spice să nu mâncaţi până în ziua, până când voi dintr’acestea nu veţi fi adus darul Dumnezeului vostru. Lege în veci să fie vouă aceasta în generaţiunile voastre în toate locuinţele voaştre.
15 Şi de a doua zi după sabat, dela ziua, când voi veţi fi adus omerul legănat, să număraţi, ca să fie şapte săptămâni întregi; 16 Până la a doua zi, după săptămâna a şaptea să număraţi cincizeci de zile, şi atunci să aduceţi dar nou de pâne Domnului. 17 Din locuinţele voastre să aduceţi două pâni drept dar legănat, care să fie din două zecimi de efă, din floarea făinei, cu dospit să se coacă; aceste sunt prinoasele Domnului. 18 Şi să aduceţi pe lângă acea pâne şi şapte miei de câte un an fără cusur: şi un viţel şi doi berbeci, cari vor fi ardere de tot Domnului, împreună cu darul de pâne a lor, şi cu prinoasele lor, ca sacrificiu cu foc, miros plăcut Domnului. 19 Şi veţi aduce şi un ţap ca sacrificiu pentru păcat, şi doi miei de un an drept sacrificiu de bucurie. 20 Şi preotul pre acestea să le legene drept dar legănat inaintea Domnului, împreună cu pânile cele de prinoase şi cu cei doi miei; sfinte să fie Domnului, pentru preot. 21 Şi tocmai în această zi să proclamaţi zi sfântă, nici un lucru de serv în ea să nu faceţi. Lege în veci să fie vouă aceasta în toate locuinţele voastre, în generaţiunile voastre.
22 Şi când veţi secera semănăturile pământului vostru, să nu seceri de tot marginile ogorului tău, nici spicele cele căzute din secerişul tău să nu le aduni; pre acestea săracului şi străinului să le laşi. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
23 Şi Dumnezeu vorbi lui Moisi, zicând: 24 Vorbeşte fiilor lui Israel, zicând lor: În luna a şaptea, în întâia zi a lunei, să fie vouă zi de repaus, amintire cu sunet de trâmbiţe, şi zi sfântă. 25 Nici un lucru de serv să nu faceţi, şi să aduceţi sacrificiu cu foc Domnului.
26 Şi Domnul vorbi lui Moisi, zicând: 27 Şi în ziua a zecea tot a acestei luni a şaptea, să fie zi de espiare, zi sfântă să vă fie; şi să vă amărîţi sufletele voastre, şi să aduceţi sacrificiu cu foc Domnului. 28 Şi nici un lucru să nu faceţi în aceea zi: că ea zi de espiare este, ca să se facă espiare pentru voi înaintea Domnului, Dumnezeul vostru. 29 Că tot sufletul, care nu se va amarî în ziua aceea, stârpi-se-va din poporul aău. 30 Şi tot sufletul, carele va face ceva lucru în ziua aceasta, perde-voiu pre sufletul acela din poporul său. 31 Nici o muncă să nu faceţi; lege în veci în generaţiunile voastre, în toate locuinţele voastre. 32 Sabat de repaus să fie vouă aceea, şi să vă amărîţi sufletele voastre în a noua zi a lunei, seara, din seară până în seară să serbaţi sabatul vostru.
33 Şi Domnul vorbi lui Moisi; zicând: 34 Vorbeşte fiilor lui Israel, zicând: În ziua a cincisprezecea a lunei acesteia a şaptea, să fie sărbătoarea corturilor, consacrată Domnului şapte zile. 35 În ziua întâia să fie zi sfântă; să nu faceţi într’însa nici un lucru de serv. 36 Şapte zile să aduceţi sacrifciu cu foc Domnului, şi ziua a opta să vă fie zi sfântă, şi să aduceţi sacrificiu cu foc Domnului; înfrânare este; nici un lucru de serv să nu faceţi; 37 Acestea sunt sărbătorile Domnului, pre cari le veţi proclama zile sfinte, spre a aduce Domnului sacrificiu cu foc, ardere de tot, daruri de pâne, sacrificiu, prinoase, ce trebue pentru fiecare zi, la ziua sa; 38 afară de sabatele Domnului, şi afară de darurile voastre, şi afară de toate voturile voastre, şi afară de toate darurile cele de bunăvoie, pre care voi le daţi Domnului. 39 Da, în a cincisprezecea zi a lunei aceştia a şaptea, după ce veţi fi cules venitul pământului, să serbaţi sărbătoarea Domnului şapte zile; în întâia zi să fie sabat, şi a opta zi să fie sabat. 40 Şi în întâia zi să vă luaţi fruct dintr’un arbore frumos, ramure de fenic, şi ramuri de arbore tufoşi, şi sălcii de părău, şi să vă bucuraţi înaintea Domnului, Dumnezeul vostru şapte zile. 41 Şi să serbaţi aceasta ca sărbătoare a Domnului şapte zile în an: lege în veci să vă fie în generaţiunile voastre; în luna a şaptea să o serbaţi aceasta. 42 În colibi să locuiţi şapte zile, fiecare moştean din Israel să locuească în colibi; 43 ca generaţiunile voastre să ştie că eu am făcut ca fiii lui Israel să locuească în colibi, când i-am scos din pământul Egiptului. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
44 Astfel spuse Moisi fiilor lui Israel sărbătorile lui Dumnezeu.