1 În zilele acelea vine Ioan Botezătorul predicând în pustia Iudeii,
2 Zicând: pocăiţi-vă, căci s’a apropiat împărăţia cerurilor.
3 Căci acesta este cel zis prin Isaia profetul care zice: „glas de strigător în pustie: gătiţi calea Domnului, drepte faceţi cărările lui.”
4 Şi acest Ioan avea îmbrăcămintea lui de peri de cămilă şi încingătoare de piele împrejurul mijlocului său; iar hrana lui era lăcuste şi miere sălbatică.
5 Atuncia ieşià la dînsul Ierusalimul şi toată Iudea şi toată împrejurimea Iordanului.
6 Şi se botezau de către dânsul, în râul Iordanului mărturisindu-şi păcatele lor.
7 Şi vâzând pe mulţi dintre farisei şi saducei venind la botez le zise: pui de vipere, cine v’a arătat să fugiţi de urgiea viitoare?
8 Faceţi deci rod vrednic de pocăinţă,
9 Şi nu gândiţi să ziceţi în înşivă: tată avem pe Abraam; căci vă spun că poate Dumnezeu din pietrile acestea să deştepte fii lui Abraam.
10 Acum securea stă la rădăcina pomilor, deci orice pom ce nu face rod bun se taie şi în foc se aruncă.
11 Eu vă botez în apă spre pocăinţă; iar cel care vine în urma mea este mai tare decât mine, căruia nu-i sunt de îndestul să-i port încălţămintea: acesta vă va botezà în duhul sfânt şi foc.
12 A cărui lopată este în mâna lui, şi îşi va curăţi aria şi va aduna grâul lui în grânar, iar pleava o va arde în foc nestins.
13 Atunci vine Iisus din Galilea la Iordan către Ioan, spre a fi botezat de către acesta.
14 Iar el îl oprià zicând: eu am trebuinţă să fiu botezat de tine, şi tu vii la mine?
15 Şi răspunzând Iisus îi zise: lasă acum, căci aşa ni-se cade să împlinim orice dreptate; atuncia îl lăsă.
16 Iar Iisus botezat fiind, îndată ieşi din apă: şi iată i-se deschiseră cerurile şi văzù duhul lui Dumnezeu venind preste dânsul, pogorîndu-se ca porumb.
17 Şi iată glas din ceruri zicând: acesta este Fiul meu cel iubit, în care am binevoit.