1 Şi văzând gloatele se suì pe munte; şi şezând el veniră la dânsul ucenicii săi;
2 Şi deschizând gura sa îi învăţà, zicând:
3 Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
4 Fericiţi cei blânzi, că ei vor moşteni pământul.
5 Fericiţi cei care plâng, că ei vor fi mângăiaţi.
6 Fericiţi cei care flămânzesc şi însetoşează de dreptate, că ei se vor săturà.
7 Fericiţi cei milostivi, că ei vor fi miluiţi.
8 Fericiţi cei curaţi cu inima, că ei vor vedeà pe Dumnezeu.
9 Fericiţi făcătorii de pace, că ei se vor chemà fiii lui Dumnezeu.
10 Fericiţi cei goniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
11 Fericiţi sunteţi când vă vor mustrà şi vă vor gonì şi vor zice împotriva voastră orice rău minţând pentru mine.
12 Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri: căci aşà goniră pe profeţii cei mai nainte de voi.
13 Voi sunteţi sarea pământului; iar dacă sarea îşi va fi pierdut puterea, prin ce va dobândì iarăşi puterea ei sărătoare? Pentru nimic nu mai are tărie, fără numai aruncată fiind în afară, să fie călcată de oameni.
14 Voi sunteţi lumina lumii. Nu se poate ascunde cetatea aşezată d’asupra muntelui;
15 Nici oamenii nu aprind lumină şi o pun supt pbroc, ci în sfeşnic, şi luminează tuturor celor care sunt în casă.
16 Aşà să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, pentru ca să vadă faptele voastre cele bune şi să mărească pe Tatăl vostru, care este în ceruri.
17 Nu gândiţi că am venit să desfiinţez legea sau profeţii: n’am venit să desfiinţez, ci să desăvârşesc.
18 Căci adevăr zic vouă, până ce va fi trecut cerul şi pământul, o iotă sau un corn de literă nu se va pierde din lege, până să se facă tot.
19 Deci cine va fi desfiinţat una din aceste porunci foarte mici şi va fi învăţat aşà pe oameni, se va chemà cel mai mic în împărăţia cerurilor, iar cine va fi făcut şi va fi învăţat, acesta mare se va chemà în împărăţia cerurilor.
20 Căci zic vouă, că dacă nu va fi prisosit dreptatea voastră mai mult decât a cărturarilor şi a fariseilor, nu veţi intrà întru împărăţia cerurilor.
21 Aţi auzit că s’a zis celor de demult: „nu omorî”; şi cine va fi omorît va fi judecăţii.
22 Iar eu zic vouă, că oricine care se mânie pe fratele său, vinovat va fi judecăţii, şi cine va fi zis fratelui său: raca, vinovat va fi sinedriului: iar cine va fi zis: nemintosule, vinovat va fi la gheena focului.
23 Deci dacă aduci darul tău la altar şi acolo îţi vei fi adus aminte că fratele tău are ceva împotriva ta,
24 Lasă acolo darul tău înaintea altarului şi mergi întâiu, împacă-te cu fratele tău şi atuncia venind adù darul tău.
25 Fii învoitor cu împotrivitorul tău curând, până eşti pe cale cu dânsul, ca nu cumva împotrivitorul să te deà judecătorului şi judecătorul slujitorului, şi vei fi aruncat în închisoare.
26 Adevăr zic ţie, nu vei ieşi de acolo, până când nu vei fi dat cel din urmă ban.
27 Aţi auzit că s’a zis:„nu săvârşi adulter.”
28 Iar eu zic vouă, că oricine care se uită la femeie spre a o pofti a şi săvârşit adulter cu dânsa în inima lui.
29 Şi dacă ochiul tău cel drept te sminteşte, scoate-l afară şi-l aruncă dela tine; căci mai bine îţi este ca să piară unul din membrele tale şi nu tot corpul tău să fie aruncat în gheenă.
30 Şi dacă mâna ta cea dreaptă te sminteşte taie-o şi arunc-o dela tine: căci mai bine îţi este ca să piară unul din membrele tale,şi nu tot corpul tău să se ducă în gheenă.
31 S’a zis: „cine va fi lăsat pe femeia sa, să-i deà carte de despărţire.”
32 Iar eu zic vouă, că oricine care lasă pe femeia sa afară de cuvânt de desfrânare, o face să fie adulteră, şi cine va fi luat pe cea lăsată, se face adulter.
33 Iarăşi aţi auzit că s’a zis celor de demult: „nu jurà strâmb, ci dă Domnului jurămintele tale.”
34 Iar eu zic vouă nu juraţi nici decum: nici pe cer, că este scaun al lui Dumnezeu;
35 Nici pe pământ, că este aşternut al picioarelor lui: nici pe Ierusalim, că este cetate a marelui împărat:
36 Nici pe capul tău nu jurà, că nu poţi face un păr alb sau negru.
37 Ci fie cuvântul vostru aşà; nu, nu: iar mai mult decât acestea este dela cel rău.
38 Aţi auzit că s’a zis: „ochiu pentru ochiu şi dinte pentru dinte.”
39 Iar eu zic vouă nu staţi împotriva celui rău; ci oricine te loveşte preste falca ta cea dreaptă, întoarece-i şi pe cealaltă;
40 Şi celui care voieşte a se judecà cu tine şi a-ţi luà cămaşa, lasă-i şi veştmântul.
41 Şi oricine îţi va pune angara pentru o milă, du-te cu dânsul două.
42 Celui care cere dela tine dă-i, şi dela cel care voieşte a se împrumutà dela tine nu-ţi întoarce faţa.
43 Aţi auzit că s’a zis:„iubeşte pe aproapele tău”şi urăşte pe vrăşmaşul tău.
44 Iar eu zic vouă, iubiţi pe vrăjmaşii voştri şi rugaţi-vă pentru cei care vă gonesc pe voi.
45 Pentru ca să fiţi fii ai Tatălui vostru cel din ceruri, că el face să răsară soarele său preste răi şi preste buni, şi plouă preste drepţi şi preste nedrepţi.
46 Căci dacă iubiţi pe cei care vă iubesc pe voi, ce plată aveţi? Nu oare şi vameşii fac aceiaşi?
47 Şi dacă îmbrăţişaţicu iubire pe fraţii voştri numai, ce faceţi mai mult? Oare nu şi păgânii fac aceiaşi?
48 Drept aceea fiţi voi desăvârşiţi, după cum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este.