1 Şi dându-se el jos de pe munte, îi urmară gloate multe.
2 Şi iată un lepros apropiindu-se de dânsul i-se închină, zicând: Doamne, dacă voieşti poţi să mă curăţeşti.
3 Şi întinzând mâna, îl atinse, zicându-i: voiesc, fii curăţit: şi îndată fù curăţită lepra lui.
4 Şi Iisus îi zice: vezi nu spune nimănui, ci mergi, arată-te preotului şi dù darul, pe care l-a rânduit Moise, spre mărturie lor.
5 Şi intrând el în Capernaum, s’a apropiat de dânsul un sutaş, rugându-l
6 Şi zicând: Doamne, sluga mea zace în casă slăbănog, chinuindu-se cumplit.
7 Iisus îi zice: venind eu îl voiu însănătoşi.
8 Şi răspunzând sutaşul zise: Doamne, nu sunt destoinic, ca să intrì sub acoperişul meu: ci zi numai un cuvânt şi se va tămădui sluga mea.
9 Căci şi eu sunt om sub stăpânire, având sub mine ostaşi, şi zic acestuia: du-te, şi se duce; şi altuia vino, şi vine: şi slugii mele: fă aceasta, şi face.
10 Iar Iisus auzind, se miră şi zise celor care îi urmau: adevăr zic vouă, nici în Israel n’am găsit atâta credinţă.
11 Dar vă zic vouă, că mulţi dela răsărit şi dela apus vor veni şi vor stà la masă cu Abraam şi Isaac şi Iacob, în împărăţia cerurilor:
12 Iar fiii împărăţiei vor merge în întunerecul cel mai din afară: acolo va fi plângerea şi scrâşnirea dinţilor.
13 Şi zise Iisus sutaşului: du-te, fie ţie cum ai crezut, şi se tămăduì sluga lui în acel ceas.
14 Şi venind Iisus în casa lui Petru văzù pe soacra acestuia zăcând şi aprinsă de friguri.
15 Şi atinse mâna ei şi o lăsară frigurile, şi ea se sculă şi îi slujià lui.
16 Iar făcându-se seară îi aduseră mulţi demonizaţi şi scoase afară duhurile prin cuvânt numai, şi tămăduì pe toţi care aveau suferinţe.
17 Pentru ca să fie împlinit ce s’a zis prin Isaia profetul, care zice: „acesta luă slăbiciunile noastre şi boalele noastre le purtă.”
18 Şi văzând Iisus gloate multe împrejurul său poruncì a trece dincolo.
19 Şi apropiindu-se de el un cărturar îi zise: Învăţătorule, îţi voiu urmà oriunde vei merge.
20 Dar Iisus îi zice: vulpile au vizuini şi paserile cerului locuinţe, însă Fiul omului nu are unde să-şi plece capul.
21 Iar un altul dinte ucenici săi îi zise: Doamne, dă-mi voie să mă duc mai întâiu şi să îngrop pe tatăl meu.
22 Dr Iisus îi zice: urmează-mi şi lasă morţii să îngroape pe morţii lor.
23 Şi intrând el în vas, îi urmară ucenicii lui.
24 Şi iată furtună straşnică se făcù pe mare, încât vasul se acoperià de valuri; iar el dormià.
25 Şi apropiindu-se de dânsul ucenicii îl deşteptară zicând: Doamne, scapă-ne, pierim!
26 Iar el le zise: ce sunteţi fricoşi, puţin credincioşilor? Atuncia sculându-se certă vânturile ţi marea şi se făcù linişte mare.
27 Iar oamenii se mirară zicând: ce fel este omul acesta, pentru că şi vânturile şi marea îl ascultă?
28 Şi trecând el dincolo în ţinutul Gadarenilor, îl întâmpinară doi demonizaţi, ieşind din gropi de morminte, foarte înfuriaţi, încât cineva nu puteà trece pe aceea cale.
29 Şi iată strigară zicând: Ce avem noi cu tine Fiule al lui Dumnezeu? Ai venit mai nainte de timp ca să ne chinuieşti?
30 Şi erà departe de dânşii păscând o turmă de porci mulţi.
31 Iar demonii îl rugau zicând: dacă ne scoţi afară, trimite-ne în turma de porci.
32 Şi el le zise: mergeţi. Iar ei ieşind se duseră în turma de porci; şi iată toată turma se repezi de pe râpă în mare, şi muri în apă.
33 Iar păzitorii fugiră, şi ducându-se în oraş spuseră tot, şi cele ale celor demonizaţi.
34 Şi iată tot oraşul ieşì spre întâmpinarea lui Iisus, şi văzându-l îl rugară ca să treacă din ţinutul lor.