1 Şi în a douăzeci şi patra zi a acestei luni se adunară fiii lui Israel cu post, cu saci şi cu cenuşă pe capul lor. 2 Şi s’a despărţit seminţia lui Israel de toţi străinii; şi stând şi-au mărturisit păcatele lor şi nelegiuirile părinţilor lor. 3 Şi stând la locul lor, cetiră în cartea legei Domnului, Dumnezeul lor, a patra parte de zi; şi altă a patra parte mărturisiră, şi se închinară Domnului, Dumnezeul lor. 4 Atuncia se suiră pe înălţătură, ce se făcuse, dintre Leviţi: Ieşua şi Bani, Kadmiel, Şebania, Bunni, Şerebia, Bani şi Chenani, şi strigară cu voce tare către Domnul, Dumnezeul lor.
5 Şi Leviţii: Ieşua, Kadmiel, Bani, Haşabnia, Şerebia, Hodia, Şebania şi Petahia, ziseră:
Sculaţi-vă, binecuvântaţi pre Domnul, Dumnezeul vostru, din veci în veci; şi binecuvântat fie măritul său nume, cel înălţat preste toată binecuvântarea şi lauda! 6 Tu singur eşti Domnul, tu ai făcut cerul, cerurile cerurilor, şi toată oştirea lor, pământul şi toate cele de deasupra lui, mările şi toate cele dintr’însele, şi tu păstrezi pre toate; şi ţie se închină oştile ceriurilor.
7 Tu eşti Domnul, Dumnezeul, care ai ales pre Abram, şi l-ai scos din Urul Chaldeilor, şi Abraam ai pus numele lui. 8 Şi ai aflat inima sa credincioasă înaintea ta, şi ai încheiat cu el legământ, că-i vei da pământul Chananeilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferizeilor, al Iebuseilor şi al Ghergheseilor, că-l vei da, zic, seminţiei sale; şi ai împlinit cuvintele tale, căci tu eşti drept. 9 Şi ai văzut strâmtorarea părinţilor noştri în Egipt, şi ai auzit strigarea lor la Marea-Roşie. 10 Şi ai arătat semne şi minuni asupra lui Faraon şi asupra tuturor servilor săi, şi asupra a tot poporul pământului său; căci ai cunoscut, că s’au sumeţit asupra lor. Şi aşa ţi-ai făcut nume, cum se vede astăzi. 11 Şi ai despicat marea înaintea lor, de au trecut pe uscat prin mijlocul mărei; iar pre cei ce-i urmăreau, i-ai aruncat în adâncuri, ca piatra în ape puternice. 12 Şi i-ai condus ziua în stâlp de nor şi noaptea în stâlp de foc, ca să le luminezi calea, pe care erau să meargă.
13 Şi te-ai pogorît pe muntele Sinai, şi ai vorbit cu dânşii din cer, şi le-ai dat judecăţi drepte şi legi adevărate, aşezăminte bune şi porunci. 14 Şi le-ai făcut cunoscut sabbatul tău cel sfânt, şi le-ai dat porunci, aşezăminte şi legi prin mâna lui Moisi, servul tău. 15 Şi pâne din cer le-ai dat în foamea lor, şi apa din stâncă le-ai scos la setea lor. Şi ai poruncit lor să între, ca să stăpânească pământul, ce cu jurământ l-ai făgăduit că-l vei da lor.
16 Dar ei şi părinţii noştri s’au sumeţit; şi şi-au întărit cerbicea, şi n’au ascultat de poruncile tale. 17 Şi n’au voit să asculte, şi nu şi-au amintit de minunile tale, ce ai făcut pentru ei; ci şi-au întărit cerbicea, şi în răsvrătirea lor şi-au pus cap, ca să se întoarcă în robia lor. Dar tu eşti Dumnezeu iertător, milos şi îndurător, târziu la mânie şi plin de bunătate, şi nu i-ai părăsit. 18 Mai cu seamă când şi-au făcut viţel vărsat, şi au zis: Acesta este Dumnezeul tău, care te-a scos din Egipt, şi au făcut mari hule. 19 Dar tu cu îndurarea ta cea mare nu i-ai părăsit în pustiiu; stâlpul de nor nu s’a depărtat dela ei ziua, ca să-i conducă în cale, nici stâlpul de foc noaptea, ca să le lumineze calea, pe care erau să meargă.
20 Şi le-ai dat spiritul tău cel bun, spre a-i înţelepţi; şi n’ai tras manna ta din gura lor, şi apă le-ai dat la setea lor. 21 Şi patruzeci de ani i-ai nutrit în pustiu, nimic nu le-a lipsit; vestmintele lor nu s’au învechit, şi picioarele lor nu s’au umflat. 22 Şi le-ai dat regate şi popoare, şi i-ai împărţit în ţinuturi. Şi au luat în stăpânire pământul lui Sihon, adecă pământul regului Heşbonului, şi pământul lui Og, regele Basanului. 23 Şi ai îmmulţit pre fiii lor ca stelele cerului; şi i-ai adus în pământul, în care ai zis părinţilor lor să între, ca să-l ia în stăpânire. 24 Şi au întrat fiii lor, şi ai supus lor pre locuitorii pământului, pre Chananei; şi l-ai dat în mânele lor pre dânşii, pre regii lor şi pre popoarele pământului, ca să facă cu ei după voia lor. 25 Şi au cuprins cetăţi tari şi pământ gras, şi au luat în stăpânire case pline cu toate bunătăţile, puţuri săpate, vie, olivi şi pomi roditori cu prisosinţă; şi au mâncat, s’au săturat, s’au îngrăşat, şi s’au desfătat din marea ta bunătate.
26 Totuşi s’au răsvrătit, şi s’au răsculat asupra-ţi, şi au aruncat legea ta înapoia dosurilor lor, şi au ucis pre profeţii tăi, cari au mărturisit în contra lor, ca să-i întoarcă la tine; şi au făcut hule mari. 27 De aceea datu-i-ai în mâna neamicilor lor, cari îi strâmtorară; şi în timpul strâmtorărei lor strigat-au către tine, şi tu i-ai auzit din cer; şi în îndurarea ta cea mare datu-le-ai mântuitori, cari i-au mântuit din mâna neamicilor lor. 28 Dar, îndată ce aflară repaus, iarăşi făcură rele înaintea ta; de aceea i-ai lăsat în mâna neamicilor lor, cari i-au stăpânit; şi iarăşi au strigat către tine, şi tu i-ai auzit din cer, şi de multe ori i-ai mântuit după îndurarea ta. 29 Şi ai mărturisit în contra lor, ca să-i reîntorci la legea ta, dar s’au sumeţit, şi n’au ascultat poruncile tale, ci au păcătuit în contra judecăţilor tale, (pre care de le va face omul, viu va fi într’însele), şi cerbicea lor şi-au învârtoşat, şi n’au ascultat. 30 Şi totuşi mulţi ani i-ai îngăduit, şi i-ai mărturisit prin spiritul tău, prin profeţii tăi, dar n’au ascultat; pentru aceasta i-ai dat în mâna popoarelor ţărilor. 31 Dar în îndurarea ta cea mare nu i-ai nimicit, nici i-ai părăsit; căci eşti Dumnezeu milos şi îndurător.
32 Şi acum Dumnezeul nostru, cel mare, cel puternic, cel înfricoşat, cel ce păzeşti legământul şi îndurarea, să nu se pară mică înaintea ta toată strâmtorarea ce a veuit asupra noastră, asupra regilor noştri, a mai marilor noştri, a preoţilor noştri, a profeţilor noştri, a părinţilor noştri, şi a tot poporul tău, din zilele regilor Asiriei, până în ziua de astăzi. 33 Dar tu eşti drept în toate câte au venit asupra noastră; căci tu ai făcut adevărul, dar noi am păcătuit. 34 Şi regii noştri, mai marii noştri, preoţii noştri şi părinţii noştri n’au păzit legea ta, şi n’au dat ascultare la poruncile tale şi mărturiile tale, cu cari ai mărturisit în contra lor. 35 Căci ei, în timpul regilor lor, şi în marea ta bunătate ce le-ai arătat, şi în pământul cel lat şi gras ce le-ai dat lor, nu ţi-au servit, nici s’au întors dela faptele lor cele rele. 36 Iacă, servi suntem în ziua aceasta, şi în pământul ce ai dat părinţilor noştri, spre a mânca fruptul lui şi bunătăţile lui, iacă, servi suntem într’însul. 37 Şi el dă venit mare regilor, pre cari i-ai pus asupra noastră pentru păcatele noastre; şi ei domnesc preste corpurile noastre şi preste vitele noastre după placul lor; iar noi suntem în strâmtoare mare.
38 De aceea, pentru toate acestea, noi am încheiat legământ statornic, şi l-am scris, şi mai marii noştri, Leviţii noştri, şi preoţii noştri l-au sigilat.