1 Şi fiii lui Ruben şi fiii lui Gad aveau mulţime mare foarte de vite; şi ei văzură pământul Iazer şi pământul Galaad, că iată, locul acela era loc pentru vite. 2 Şi veniră fiii lui Gad şi fiii lui Ruben, şi vorbiră lui Moisi şi lui Eleazar, preotul, şi cătră mai marii comunităţii, zicând: 3 Atarot, şi Dibon, şi Iazer, şi Nimra, şi Heşbon, şi Eleale, şi Şebama, şi Nebo, şi Beon, 4 pământul, pre care Domnul îl bătu înaintea comunităţii lui Israel, este pământ pentru vite, şi servii tăi au vite. 5 Şi ziseră mai departe: De am aflat har înaintea ochilor tăi, să se dea acest pământ servilor tăi spre stăpânire; nu ne trece preste Iordan!
6 Şi Moisi zise cătră fiii lui Gad şi cătră fiii lui Ruben: Nu cumva fraţii voştri au să meargă la resbel, şi voi să şedeţi aicia? 7 Şi pentru ce întoarceţi inimile fiilor lui Israel, ca să nu treacă în pământul, pre care Domnul îl dă lor? 8 Aşa făcură părinţii voştri, când îi trimisei dela Kadeş-Barnea ca să vadă pământul; 9 că ei se suiră până la valea Eşcol, şi după ce văzură pământul, întoarseră inima fiilor lui Israel, ca să nu între în pământul, pre care Domnul îl dăduse lor. 10 Şi se aprinse mânia Domnului în ziua aceea, şi el jură, zicând: 11 Aceşti bărbaţi, cari ieşiră din Egipt, dela anii douăzeci şi mai sus, nu vor vedea acel pământ, pre care eu cu jurământ l-am promis lui Abraam şi lui Isaac şi lui Iacob, pentru că n’au urmat mie pe deplin. 12 Afară de Caleb, fiul Iefune, Kenezeul, şi de Iosua, fiul lui Nun; că ei au urmat pe deplin Domnului. 13 Şi mânia Domnului se aprinse asupra lui Israel, şi-l lăsă să se rătăcească în pustiu patruzeci de ani, până ce se stânse toată acea generaţiune, care făcu rău în ochii Domnului. 14 Şi acum, iată voi v’aţi sculat în locul părinţilor voştri clocitură de oameni păcătoşi, ca să îmmulţiţi şi mai tare focul mâniei Domnului contra lui Israel. 15 Că dacă, voi vă întoarceţi dela dânsul, el va mai lăsa pre ei în acest pustiu, şi voi veţi pierde tot poporul acesta.
16 Şi ei se apropiară de dânsul, şi-i ziseră: Staule de oi voim să facem aicia pentru vitele noastre, şi cetăţi pentru copiii noştri; 17 Şi noi ne vom înarma, şi curând vom merge înaintea fiilor lui Israel, până ce-i vom duce la locul lor; dară copiii noştri vor rămânea în aceste cetăţi întărite, de frica locuitorilor acestui pământ. 18 Noi nu ne vom întoarce la casele noastre, până ce fiii lui Israel nu-şi vor fi luat fiecare moştenirea sa. 19 Că noi nu vom moşteni cu ei împreună dincolo de Iordan, nici mai departe; că moştenirea noastră ne va veni dincoace de Iordan, despre răsărit.
20 Şi zise Moisi cătră dânşii: De veţi face aceasta, şi de vă veţi înarma la resbel înaintea Domnului, 21 şi fiecare din voi înarmaţi vor trece Iordanul înaintea Domnului, până ce el va alunga pre inamicii săi de dinaintea sa, 22 şi numai după ce ţara va fi supusă înaintea Domnului, vă veţi întoarce înapoi, atunci veţi fi nevinovaţi înaintea Domnului şi înaintea lui Israel, şi acest pământ va fi stăpânirea voastră înaintea Domnului. 23 Şi de nu veţi face aceasta, iată voi păcătuiţi înaintea Domnului, şi să ştiţi, că păcatul vostru vă va ajunge pre voi. 24 Zidiţi-vă deci cetăţi pentru copiii voştri, şi staule pentru oile voastre, şi ceeace a vorbit gura voastră faceţi.
25 Şi vorbiră fiii lui Gad şi fiii lui Ruben cătră Moisi, zicând: Servii tăi vor face aşa, după cum le poruncise domnul nostru: 26 Copiii noştri, femeile noastre, turmele noastre, şi toate vitele noastre vor rămânea aici în cetăţile Galaadului; 27 şi servii tăi vor trece toţi înarmaţi de oştire înaintea Domnului la resbel, după cum zise domnul nostru.
28 Şi Moisi porunci în presenţa lor lui Eleazar preotul, şi lui Iosua, fiul lui Nun, şi capilor caselor părinteşti din seminţiile fiiilor lui Israel. 29 Şi Moisi zise cătră dânşii: Dacă fiii lui Gad şi fiii lui Ruben vor trece cu voi Iordanul toţi înarmaţi la resbel înaintea Domnului; şi dacă ţara va fi vouă supusă, atuncia să daţi lor pământul Galaad spre stăpânire. 30 Şi de nu vor trece cu voi înarmaţi, atunci ei moştenirea lor o vor avea cu voi împreună în pământul Canaan. 31 Şi răspunseră fiii lui Gad şi fiii lui Ruben, zicând: Ceeace a vorbit Domnul cătră servii săi vom face. 32 Noi vom trece înarmaţi înaintea Domnului în pământul Canaan, şi stăpânirea moştenirii noastre să ne rămână dincoace de Iordan.
33 Şi aşa Moisi dădu lor, fiilor lui Gad şi fiilor lui Ruben şi la jumătate din seminţia lui Manase, fiul lui Iosif, regatul lui Sihon, regele Amoreilor, şi regatul lui Og, regele din Basan, ţara cu cetăţile ei şi cu hotarele lor, cetăţile acelei ţări jur împrejur.
34 Şi fiii lui Gad rezidiră Dibonul şi Atarotul şi Aroerul. 35 Şi Atrot-Sofanul şi Iaserul şi Iogbeha, 36 şi Betu-Nimra şi Betu-Haranul, cetăţi întărite, şi staule pentru oi.
37 Şi fiii lui Ruben zidiră Heşbonul şi Elealul şi Chiriaţaimul, 38 şi Nebo şi Baal-Meonul, schimbându-le numele, şi Şibma; şi puse alte nume cetăţilor pre care le rezidiră.
39 Şi fiii lui Machir, fiul lui Manase, se duseră la Galaad, şi-l luară, şi alungară pre Amoreii ce locuiau într’însul. 40 Şi Moisi dădu Galaadul lui Machir, fiul lui Manase, şi el locui acolo. 41 Şi Iair, fiul lui Manase, încă se duse, şi luă satele lor, şi le numi Havot-Iair. 42 Asemenea şi Noba merse, şi luă Kenatul şi cetăţile lui, şi le puse numele Noba, după numele lui.