1 Şi Domnul vorbi lui Moisi, zicând: 2 Porunceşte fiilor lui Israel, ca ei să scoată afară din tabără pre toţi cei leproşi, pre toţi cei cu curgere, şi pre toţi cei necuraţi prin atingere de mort. 3 Fie parte bărbătească, fie parte femeiască, să-i scoateţi afară din tabără; să-i scoateţi pre ei, ca să nu se necurăţască taberele lor, în mijlocul cărora locuesc eu. 4 Şi fiii lui Israel făcură aşa, şi scoaseră pre aceştia afară din tabără; după cum vorbise Domnul lui Moisi, aşa făcură fiii lui Israel.
5 Şi Domnul vorbi lui Moisi, zicând: 6 Spune fiilor lui Israel: Dacă bărbat sau femeie va face vre-un păcat omenesc, păcătuind în contra lui Dunlnezeu, şi acel suflet s’a făcut vinovat, 7 el să-şi mărturisească păcatul său, pre care l-a făcut, şi să întoarcă suma întreagă de care s’a făcut vinovat, şi a cincia parte să adaoge pe deasupra, şi să o dea aceluia, cătră care este vinovat. 8 Iar dacă acel om nu va avea nici un consângean, căruia acestea să poată întoarce, păcatul întors să fie al Domnului pentru preot, afară de berbecele de espiare, cu care se va face espiare pentru el.
9 Şi tot darul ridicat din cele consacrate ale fiilor lui Israel, cari se aducă preotului, a lui să fie. 10 Şi orice lucru consacrat a lui este, şi ceeace dă cineva preotului, a lui să fie.
11 Şi Domnul vorbi lui Moisi, zicând: 12 Vorbeşte fiilor lui Israel, şi zi lor: Când femeia unui bărbat se va abate, şi-i va face necredinţă, 13 şi alt bărbat se va culca cu dânsa, ascuzându-se aceasta de ochii bărbatului ei, şi ea în taină s’a întinat, fără să fie vre-un martur în contra ei, nici să fie fost prinsă, 14 dacă spiritul de gelozie a venit preste dânsul, ca el să fie gelos de femeia lui, şi ea este întinată; sau dacă spiritul de gelozie a venit preste dânsul, ca el să fie gelos de femeia lui, şi ea nu este întinată; 15 acel bărbat să-şi ducă pre femeia sa la preot, şi să aducă darul său pentru dânsa: a zecea parte din o efă de făină de orz. Să nu toarne oleiu deasupra, nici să pună tămâie preste dân-sul; că dar de gelozie este, dar de aducere aminte, care aminteşte vina.
16 Şi preotul să facă să se apropie ea, şi să o pună să stea înaintea Domnului; 17 şi preotul să ia apă sfinţită într’un vas de lut, şi din pulberea ce va fi pe podeala locaşului să ia preotul, şi să o pună în acea apă. 18 Şi preotul punând pre acea femeie să stea înaintea Domnului, să descopere capul acelei femei, şi să-i pună pe palmele ei darul de aducere aminte, dar de gelozie; şi preotul să aibă în mâna sa apa amară, cea aducătoare de blestem. 19 Şi preotul să pună pre femeie să jure, zicându-i: Dacă nu s’a culcat nimenea cu tine, şi dacă tu nu te-ai abătut cu altul în locul bărbatului tău, aşa întinându-te, să nu fii atinsă de această apă amară, aducătoare de blestem. 20 Dară dacă tu te-ai abătut cu altul în locul bărbatului tău, şi dacă te-ai întinat, şi s’a culcat cu tine alt cineva afară de bărbatul tău; 21 preotul să facă pre femeie să jure jurământul de blestem, şi preotul să zică femeii: Dea Domnul, că tu să fi în blestem şi în jurământ în poporul tău; facă Domnul să-ţi sece coapsele, şi să-ţi se umfle pântecele; 22 şi aceasta apă aducătoare de blestem să între în măruntaile tale, ca să-ţi umfle pântecele, şi să-ţi putrezească coapsele! Şi femeia să zică: Amin, Amin. 23 Apoi preotul să scrie acele blesteme pe o hârtie, şi să le şteargă cu apa cea amară; 24 şi să dea femeii, că să bea apă amară cea aducătoare de blestem, ca acea apă aducătoare de blestem să între într’însa, şi amară să-i fie.
25 Şi preotul să ia din mâna femeii darul de gelozie, pre care legănându-l înaintea Domnului, să-l pună pe altar. 26 Şi preotul să ia o mână din darul de pâne spre amintire, pre care să o facă să fumege pe altar; apoi să facă pre femeii să bea acea apă.
27 Şi după ce-i va fi dat ei să bea această apă, va fi, că dacă ea s’a întinat, necredincioasă fiind cătră bărbatul ei, atunci acea apă aducătoare de blestem întrând într’însa, amară-i va fi, şi pântecele ei se va umfla, şi coapsele ei vor putrezi; şi acea femeie va fi blestemată în mijlocul poporului ei. 28 Şi dacă acea femeie nu se va fi întinat, ci va fi curată, va rămânea neatinsă, şi va naşte fii.
29 Aceasta este legea pentru gelozie, când femeia s’ar abate altului în locul bărbatului ei, şi s’ar întina; 30 sau când ar veni preste un bărbat spiritul de gelozie, şi ar fi gelos de femeia sa: el să-şi pună pre femeia sa înaintea Domnului, şi preotul să facă cu dânsa după această lege. 31 Şi bărbatul va fi nevinovat de acea vină; şi acea femeie să-şi poarte vina sa.