1 Şi Domnul vorbi lui Moisi în pustiul Sinai, în luna întâia din anul al doilea după ieşirea lui Israel din pământul Egiptului, zicând: 2 Fiii lui Israel să facă paştile la timpul său. 3 În a patrusprezecea zi a lunei acesteia, cătră seară să le faceţi, la timpul său; după toate legile lor, şi după toate datinele lor să le faceţi. 4 Şi Moisi vorbi fiilor lui Israel, ca ei să facă paştile. 5 Şi ei făcură paştile în luna întâia, în a patrusprezecea zi a lunei, cătră seară, în pustiul Sinai; după toate câte porunci Domnul lui Moisi, aşa făcură fiii lui Israel.
6 Şi au fost bărbaţi, cari erau necuraţi, fiindcă se atinseseră de om mort, şi nu puteau face paştile într’acea zi; aceştia veniră înaintea lui Moisi şi înaintea lui Aaron într’aceea zi, 7 şi aceşti bărbaţi ziseră: Noi necuraţi suntem pentru atingerea de om mort; pentru ce să fim lipsiţi de a aduce dar Domnului la timpul său între fiii lui Israel? 8 Şi Moisi le zise: Staţi să aud ce va porunci Domnul pentru voi.
9 Şi Domnul vorbi lui Moisi, zicând: 10 Vorbeşte fiilor lui Israel, zicând: Dacă careva dintre voi sau din generaţiunile voastre ar fi necurat pentru atingerea de vre-un mort sau pe cale departe, totuşi el să facă paşti Domnului: 11 În luna a doua, în a patrusprezecea zi cătră seară, să le facă, şi cu azime şi cu ierburi amari să le mănânce. 12 Ei dintr’însele să nu lase pe dimineaţă, şi os să nu frângă dintr’însele; după toate legile paştilor să le facă pre ele. 13 Iar bărbatul care nu va fi necurat, şi nu va fi pe cale, şi se va abţine de a face paştile, stârpi-se-va sufletul acela din poporul, său, că el n’a adus darul Domnului la timpul său: bărbatul acela va purta păcatul său. 14 Şi dacă va locui între voi vre-un strău, şi acesta ar voi să facă paştile Domnului, el să le facă după legea paştilor, şi după datinele lor. Tot aceeaşi lege să fie vouă pentru cel străin ca şi penţru cel moştean.
15 Şi în ziua în care fu ridicat locaşul, nor acoperi locaşul cortului mărturiei; şi seara era în chip de foc deasupra locaşului până dimineaţa, 16 Aşa a fost neîncetat: nor îi acoperea ziua, şi noaptea se părea foc. 17 Şi îndată ce se ridica norul depe cort, fiii lui Israel porneau; şi în locul, unde stătea norul, acolo fiii lui Israel tăbărau. 18 După cuvântul Domnului plecau fiii lui Israel, şi după cuvântul Domnului rămâneau în tabără: în toate zilele câte stătea norul deasupra locaşului, rămâneau în tabără. 19 Şi când sta norul zile multe deasupra locaşului, atuncia fiii lui Israel păzeau cele de păzit ale Domnului, şi nu plecau. 20 Şi dacă norul sta puţine zile deasupra locaşului, ei tăbărau după cuvântul Domnului, şi plecau după cuvântul Domnului. 21 Şi dacă norul sta de cu seară până dimineaţa, şi dimineaţa norul se ridică, atuncia şi ei plecau; sau după o zi şi noapte, dacă se ridica norul, ei plecau; 22 sau două zile sau o lună sau timp mai lung, de sta norul deasupra locaşului, rămânând pe el, fiii lui Israel rămâneau în taberile lor, şi nu plecau; şi de se ridica acesta, şi ei plecau. 23 După cuvântul Domnului tăbărau, şi după cuvântul Domnului plecau; păziau cele de păzit ale Domnului, după cuvântul Domnului dat prin Moisi.