129
1 O cântare de suire. Mult m’au strâmtorat ei din tinereţele mele, Zică acum Israel;
2 Mult m’au strâmtorat din tinereţele mele; Dar nu m’au biruit,
3 Pe spinarea mea plugari au arat, Făcut-au brazde lungi.
4 Domnul este drept, Tăiat-a funia nelegiuiţilor,
5 Ruşineze-se Şi întoarcă-se îndărăt, Toţi cei ce urăsc Sionul;
6 Fie ca iarba depe acoperiş, Ce se usucă, înainte de a se smulge:
7 Cu care nu-şi umple secerătorul mâna sa, Nici legătorul de snopi braţul său.
8 Şi trecătorii nu le zic: „Binecuvântarea Domnului preste voi! Vă binecuvântăm în numele Domnului!”