132
O cântare de suire. Adu-ţi aminte, Doamne, de David Şi de toate suferinţele lui; Care jură Domnului, Făcu vot Puternicului lui Iacob: „Nu voiu întra în cortul casei mele, Nici nu mă voiu sui pe patul, în care mă culc; Nu voiu da somn ochilor mei, Nici pleoapelor mele dormitare: Până voiu afla un loc pentru Domnul, Locaş Puternicului lui Iacob.” Iacă, noi auzirăm de aceasta în Efrata, În câmpiile pădurei o aflarăm. Să întrăm în locaşul său, Să ne închinăm înaintea aşternutului picioarelor lui. Scoală-te, Doamne, şi vino la repausul tău, Tu şi chivotul puterei tale. Preoţii tăi îmbrace-se cu dreptate, Şi cuvioşii tăi bucure-se. 10 Pentru David, servul tău, Nu întoarce faţa ta dela unsul tău. 11 Domnul a jurat lui David adevăr, Nu se va întoarce dela aceasta: „Din fructul coapselor tale pune-voiu pe tronul tău. 12 De vor păzi fiii tăi legământul meu, Şi mărturiile mele, pre care le învăţ, Atuncia şi fiii lor vor şedea pururea pe tronul tău.” 13 Căci Domnul a ales Sionul, Poftitu-l-a de scaun al său. 14 „Acesta este locul meu de linişte în veci, Aci voiu locui; căci de acesta am poftit. 15 Hrana sa o voiu binecuvânta, Pre lipsiţii săi de pâne îi voiu sătura. 16 Pre preoţii săi cu mântuire îi voiu îmbrăca, Şi cuvioşii săi cânta-vor de bucurie. 17 Acolo face-voiu să crească cornul lui David, Candelă pregătit-am unsului meu. 18 Îmbrăca-voiu pre neamicii săi cu ruşine, Dar coroana lui pe el va înflori.”