1 Un psalm al lui David de cântat. 2 Nebunul zice în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” Stricaţi, urîţi sunt în lucrălile lor; Nici unul nu face bine. 3 Domnul din cer se uită preste fiii oamenilor, Să vadă, de este vre-un înţelept, Care caută pre Dumnezeu: 4 Toţi s’au abătut, S’au stricat de tot, Nimenea nu face bine, nici unul chiar. 5 Au n’au pricepere toţi făcătorii de rele, Toţi câţi mânâncă pre poporul meu, Precum ar mânca pâne? Domnului nu s’au rugat: 6 Deci cutremur i-a cuprins; Căci Dumnezeu este cu generaţiunea celui drept. 7 Aţi ruşinat sfatul celui sărac; Dar Domnul este scăparea sa. 8 O, de ar veni din Sion mântuirea lui Israel! Când Domnul va întoarce prizonierii poporului său, Bucura-se-va Iacob, veseli-se-va Israel.