143
Un psalm al lui David. Doamne, ascultă rugăciunea mea, Ia în urechi cererea mea; Răspunde-mi în credincioşia ta, în dreptatea ta. Şi nu întra în judecată cu servul tău, Căci nici un om viu nu poate fi drept faţă cu tine. Căci inamicul urmăreşte sufletul meu, Calcă pe pământ vieaţa mea, Pusu-m’a la întunerec, Ca pre cei de mult morţi; Şi spiritul meu lâncezeşte în mine, Şi inima mea este nemângăiată în lăuntrul meu. Aducu-mi aminte de zilele de demult; Gândescu-mă la toate faptele tale; La lucrul mânelor tale cuget; Întind mânele mele către tine, Sufletul meu după tine însetează, ca un pământ însetat. Sela. Iute răspunde-mi, Doamne, căci se pierde sufletul meu; Nu ascunde faţa ta dela mine, Încât să nu seamăn cu cei ce se coboară în mormânt. Fă-mă să aud dimineaţa îndurarea ta, Căci în tine mă încred; Fă-mi cunoscută calea, în care să umblu, Căci către tine înalţ sufletul meu.
Scapă-mă de inamicii mei, Doamne; În tine mă încred. 10 Învaţă-mă să fac voia ta, Căci tu eşti Dumnezeul meu; Spiritul tău cel bun înveţe-mă calea cea dreaptă. 11 Pentru numele tău, Doamne, reînsufleţeşte-mă, Întru dreptatea ta scoate din strâmtorare sufletul meu. 12 Şi întru îndurarea ta nimiceşte pre inamicii mei, Şi pierde pre toţi apăsătorii sufletului meu: Căci eu sunt servul tău.