147
Lăudaţi pre Domnul! Căci bine este a psalmodia Dumnezeului nostru, Căci frumoasă şi plăcută este cântarea de laudă. Domnul zideşte Ierusalimul, Pre cei risipiţi ai lui Israel îi adună; Vindecă inimele sdrobite, Şi leagă rănile lor; Numărul stelelor numără, Pre toate pe nume le numeşte. Mare este Domnul nostru şi mult puternic, Înţelepciunea lui este nemărginită; Domnul ţine pre cei apăsaţi, Dar la pământ aruncă pre cei nelegutiţi. Întonaţi Domnului cântare de mulţumire, Psalmodiaţi în citară Dumnezeului nostru! Celui ce îmbracă cerul cu nouri, Celui ce găteşte pământului ploaie, Celui ce răsare în munţi iarbă, Celui ce dă vitei hrana ei, Puilor de corb, când strigă. 10 Nu de puterea calului se bucură, Nici bine voeşte omului uşor la picior. 11 Binevoi-va Domnul celor ce se tem de dânsul, Celor ce aşteaptă îndurarea sa. 12 Laudă, Ierusalime, pre Domnul! Laudă pre Dumnezeul tău, Sioane! 13 Căci el a întărit zăvoarele porţilor tale, Şi a binecuvântat pre fiii tăi în mijlocul tău. 14 El dă pace hotarelor tale, Cu grăsimea grâului te satură; 15 El trimite cuvântul său pe pământ, Iute foarte aleargă cuvântul său; 16 El aruncă omătul ca fulgii de lână, Şi presară bruma ca pre cenuşă; 17 El asvârle în jos ghiaţa sa în bucăţi, Înaintea gerului său cine poate sta? 18 El trimite cuvăntul său, şi le topeşte, Face să adie vântul său, şi apele curg. 19 El face cunoscut lui Iacob cuvântul său, Aşezămintele şi judecăţile sale lui Israel, 20 Nu aşa a făcut popoarelor; Şi ele nu au cunoscut judecăţile lui. Lăudaţi pre Domnul.