1 Un psalm al lui David. Către tine, Doamne, înalţ sufletul meu. 2 Dumnezeul meu, în tine mă încred! Nu lăsa să fiu ruşinat; Să nu se laude înamicii mei asupră-mi. 3 Da, toţi cei ce speră în tine, nu se vor ruşina, Ruşineze-se cei ce viclenesc fără cuvânt. 4 Căile tale, Doamne, arată-mi, Cărările tale învaţă-mă; 5 Condu-mă în adevărul tău, şi învaţă-mă; Căci tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, În tine sper în toate zilele. 6 Adu-ţi aminte de îndurările tale, Doamne, şi de milele tale; Căci din veci sunt ele. 7 Păcatele tinereţelor mele şi abaterile mele nu le aminti, După îndurarea ta adu-ţi aminte de mine, Pentru bunătatea ta, Doamne! 8 Bun şi drept este Domnul, De aceea el arată păcătoşilor calea. 9 El conduce pe cei umiliţi în dreptate, Şi învaţă pre cei umiliţi calea lui. 10 Toate cărările Domnului sunt îndurare şi adevăr, Pentru cei ce păzesc legământul său şi mărturiile sale. 11 Pentru numele tău, Doamne, iartă-mi fărădelegea mea, Căci mare este. 12 Cine este omul, care se teme de Domnul, Lui îi arată calea, ce trebue să aleagă; 13 Sufletul său întru bunătăţi va locui, Şi seminţia sa va moşteni pământul. 14 Lăuntrul său deschide Domnul celor ce se tem de dânsul, Şi el îi învaţă legământul său.
15 Ochii mei sunt pururea către Domnul; Căci el va scoate din cursă picioarele mele. 16 Întoarce-te spre mine, şi îndură-te de mine; Căci singur şi întristat sunt. 17 Nevoile inimii mele se lăţesc; Din strâmtorarea mea scoate-mă; 18 Priveşte sărăcia mea şi munca mea, Şi iartă-mi toate păcatele mele; 19 Priveşte pre inamicii mei, căci mulţi sunt, Şi cu ură turbată mă urăsc. 20 Păzeşte sufletul meu şi mântue-mă, Nu lăsa să fiu ruşinat, căci în tine mă încred. 21 Neprihănirea şi dreptatea mea să mă păzească, Căci în tine am sperat. 22 Scapă, Dumnezeule, pre Israel din toate nevoile sale.