1 Un psalm al lui Davidj de cântat pentru moştenire. 2 Ascultă, Doamne, cuvintele mele şi ia aminte la gândirea mea. 3 Ascultă vocea strigării mele, regele meu şi Dumnezeul meu! Căci rogu-mă ţie; Doamne, de dimineaţă vei auzi vocea mea; 4 De dimineaţă mă voiu îndrepta către tine, şi te voiu pândi. 5 Căci tu nu eşti un Dumnezeu, căruia să-i placă nedreptatea, Cel rău cu tine nu va locui; 6 Smintiţii nu vor putea sta înaintea ochilor tăi: Tu pre toţi făcătorii de rele îi urăşti; 7 Tu pre cei ce vorbesc minciuni îi pierzi, Bărbatul sângiurilor şi cel inşelător urîcios este Domnului. 8 Iar eu întru mulţimea îndurării tale voiu întra în casa ta, Şi mă voiu închina în sfântul tău templu întru frica ta. 9 Doamne, condu-mă prin dreptatea ta; pentru cei ce mă pândesc, Îndreaptă înaintea mea calea ta; 10 Căci în gura lor nu este adevăr, Lăuntrul lor este însăşi răutatea, Gâtlejul lor un mormânt deşchis, Limbele lor linguşesc. 11 O Dumnezeule, judecă-i, Ca să cadă prin plănuirile lor; Pentru mulţimea fărăde-legilor lor alungă-i, Căci s’au răsculat asupră-ţi. 12 Dar să se bucure toţi cei ce se încred în tine. În veci să se veseliască, şi tu să-i aperi, Şi să se laude întru tine cei ce iubesc numele tău. 13 Căci tu, Doamne, binecuvintezi pre cel drept, Ca cu un scut îl acoperi cu bunăvoinţa ta.