1 Şi se sfătui David cu mai nmrii preste mii şi preste sute, şi cu toţi capii; 2 şi David zise către toată adunarea lui Israel: De credeţi că e bine, şi socotiţi că este plăcut Domnului Dumnezeului nostru, să trimitem preste tot locul jur împrejur la fraţii nostri cei rămaşi în toate ţările lui Israel, şi cu dânşi şi la preoţi şi la Leviţi în cetăţile şi împrejurimile lor, ca să se adune la noi: 3 Ca să ducem chivotul Dumnezeului nostru la noi; căci în zilele lui Saul nu l-am întrebat. 4 Şi zise întreaga adunare, că aşa să se facă; căci lucrul era drept în ochii poporului întreg.
5 Deci adună David tot, Israelul deda, Şichor în Egipt până la întrarea Hematului, ca să ducă chivotul lui Dumnezeu dela Kiriat-Iearim. 6 Şi plecă David cu tot Israelul spre Baala, adecă Kiriat-Iearim, care este în Iuda, ca să ridice de acolo chivotul lui Dumnezeu, al Domnului, care şedea între cherubimi, cari se chiamă după numele său. 7 Şi ei duseră chivotul lui Dumnezeu, pe un car nou din casa lui Abinadab. Şi Uza şi Ahio conduceau carul. 8 Şi David şi tot Izraelul jucau înaintea Domnului din toate puterile, cu cântece şi cu citare, cu harpă, cu tobe, cu cimbale, şi cu trâmbiţe. 9 Şi venind ei la aria lui Chidon, întinse Uza mâna sa, ca să apuce de chivot; căci boii erau să-l răstoarne. 10 Şi se aprinse mânia Domnului asupra lui Uza, şi-l lovi; pentru că şi-a întins mâna spre chivot; şi el muri acolo înaintea lui Dumnezeu. 11 Şi David se scârbi, că a făcut Domnul o spărtură cu Uza; şi numi acel loc Pereţ-Uza (spărtura lui Uza), până în ziua de astăzi. 12 Şi David se temu de Dumnezeu în acea zi, şi zise: Cum voiu duce chivotul lui Dumnezeu la mine? 13 Deci David nu trase chivotul la dânsul, în cetatea lui David, ci-l abătu în casa lui Obed-Edom, Gatitul.
14 Şi chivotul lui Dumnezeu rămase cu familia lui Obed-Edom în casa lui, trei luni. Şi Domnul binecuvântă casa lui Obed-Edom şi toate ce erau ale lui.