1 Fost-a, precând locuia David în casa sa, că a zis David către Natan, profetul: Iacă, eu locuesc în casă de cedri, dară chivotul legei Domnului supt covoare! 2 Atuncea zise Natan către David: Tot ce este în inima ta, fă, că Dumnezeu este cu tine!
3 În aceaşi noapte fost-a cuvântul lui Dumnezeu către Natan, zicând: 4 Mergi, şi spune lui David, servul meu: Aşa zise Domnul: Tu să nu-mi zideşti casă de locuinţă; 5 căci nici într’o casă n’am locuit din ziua aceea, în care am scos pre Israel din Egipt şi până astăzi; ci am mers din cort în cort, şi din locaş în locaş. 6 Pretutindenea am călătorit cu tot Israelul; şi oare vorbit-am cândva cuvânt către vreunul din judecătorii lui Israel, cărora le poruncisem să pască poporul meu, şi zis-am: De ce nu-mi zidiţi casă de cedri? 7 Şi acum asa zi servului meu David: Aşa zise Domnul, Dumnezeul oştirilor: Eu te-am luat din staulul oilor, de dinapoia oilor, ca să fii domn preste poporul meu, Israel. 8 Şi fost-am pretutindenea cu tine, unde mergeai; şi am stârpit de dinaintea ta pre toţi neamicii tăi; şi ţi-am făcut nume asemenea numelui celor mari depe pământ. 9 Şi dat-am poporului meu Israel un loc, şi l-am sădit pre el, ca să locuiască pe locul său, şi să nu mai fie neliniştit, şi să nu-l mai frângă fiii răutăţei, ca mai înainte. 10 Şi din ziua aceea, în care am aşezat judecători preste poporul meu Israel, am umilit pre toţi neamicii tăi; şi acum îţi zic, că Domnul îţi va zidi casă. 11 Şi când se vor împlini zilele tale, şi tu te vei duce la părinţii tăi, voiu ridica semânţa ta după tine, care va fi din fiii tăi, şi voiu întări regatul său. 12 Aceasta să-mi zidească casă, şi eu voiu întări tronul său în veci. 13 Eu îi voiu fi părinte, şi el îmi va fi fiu; şi nu voiu îndepărta dela el bunătatea mea, precum am îndepărtat-o dela cel ce a fost înainte de tine; 14 ci-l voiu aşeza în casa mea şi în regatul meu în veci, şi tronul său va fi întemeiat în veci.
15 După toate aceste cuvinte, şi după toată aceasta vedere, aşa vorbi Natan către David.
16 Atunci întră regele David, şi se ţinu înaintea Domnului; şi zise: Cine sunt eu, Domnul, Dumnezeule, şi ce este casa mea, că m’ai făcut să ajung la atâta! 17 Şi, ca şi cum aceasta prea puţin a părut în ochii tăi, Dumnezeule, tu ai dat încă şi făgăduinţă casei servului tău pentru îndelung; şi tu mi-ai arătat uu rând de urmaşi suindu-se în depărtare, Doamne, Dumnezeule! 18 Ce să mai vorbească David către tine despre onoarea servului tău! 19 Tu cunoşti pre servul tău, Doamne! Pentru servul tău, şi după inima ta, ai făcut toată această mărire, şi ai prezis toate aceste măriri. 20 Doamne, nimenea nu este asemenea ţie, nici nu este Dumnezeu afară de tine, după toate cât am auzit cu urechile noastre. 21 Că cine este ca poporul tău, ca Israel? Popor unic pe pământ, pentru care s’a dus Dumnezeu, ca să-l răscumpere sieşi de popor, făcându-şi nume mare şi înfricoşat, alungând popoarele de dinaintea poporului tău, pre care l-ai răscumpărat din Egipt. 22 Aşa ai pus poporul tău Israel să fie ţie popor în veci; şi tu, Doamne, te-ai făcut Dumnezeul lor. 23 Şi acum Doamne, cuvântul, pre care l-ai făgăduit tu servului tău, şi casei sale, să stea statornic până în veci, şi fă în ce chip ai zis! 24 Şi statornic să stea, şi mare să fie numele tău în veci, ca să se zică: Domnul Dumnezeul ostirilor şi al lui Israel, este Dumnezeu preste Israel; şi casa lui David, servul tău, fie întemeiată înaintea ta; 25 căci tu, Dumnezeul meu, ai făgăduit servului tău, că-i vei zidi casă; de aceea a cutezat servul tău a se ruga Înaintea ta. 26 Şi acum, Doamne, tu eşti Dumnezeu, şi ai făgăduit bunătăţile acestea servului tău. 27 Şi acum învoieşte şi binecuvântează casa servului tău, ca să fie în veci înaintea ta; căci tu, Doamne, ai binecuvântat-o, şi binecuvântată va fi în veci.