1 Fost-a după aceea, că muri Nahaş, regele fiilor lui Ammon, şi fiul său domni în locul său. 2 Atuncia zise David: Voiu face milă cu Hanun, fiul lui Nahaş, căci şi părintele său a făcut milă cu mine. Şi David trimise soli spre a-l mângăia, pentru părintele său. Şi venind servii lui David în pământul fiilor lui Ammon, la Hanun, spre a-l mângăia, 3 atuncia ziseră cei mai mari ai fiilor lui Ammon către Hanun: Socoteşti tu oare, că David, pentru ca să onoreze pre părintele tău a trimis la tine mângâietori? Oare n’au venit servii săi la tine, ca să cerceteze ţara, şi să o surpe, şi să o iscodească? 4 Atuncia luă Hanun pre servii lui David, şi-i tunse, şi tăie vestmintele lor pe jumătate, până la şezutul lor, şi le dădu drumul. 5 Şi ei se duseră; şi spunându-se aceasta lui David despre bărbaţi, el a trimis întru întâmpinarea lor; căci bărbaţii erau ruşinaţi foarte; şi regele zise: Rămâneţi în Ierichon, până ce vor creşte barbele, şi atuncia vă veţi întoarce!
6 Şi văzând fiii lui Ammon, că sunt în miros rău la David, trimiseră Hanun şi fiii lui Ammon o mie talanţi de argint, spre a-şi tocmi care şi călăreţi din Mesopotamia, din Siria-Macca şi din Ţoba. 7 Şi-şi tocmiră treizeci şi două mii care, şi pre regele de Maaca cu poporul său; şi ei veniră, şi tăbărîră înaintea Madebei. Şi fiii lui Ammon se adunară de prin cetăţile lor, şi veniră la luptă.
8 Şi auzind aceasta David, trimis-a pre Ioab şi pre toată oastea celor viteji. 9 Şi ieşiră fiii lui Ammon, şi se rânduiră de bătaie la întrarea cetăţii, şi regii, cari veniseră, erau deosebi pe câmp. 10 Şi văzând Ioab, că lupta era întocmită asupră-i şi din faţă şi din dos, a ales din toţi aleşii lui Israel, şi se rândui asupra Sirienilor. 11 Şi rămăşiţa poporului o dădu supt mâna lui Abişai, fratele său, şi-l rândui asupra fiilor lui Ammon; 12 şi zise: De vor fi Sirienii mai tari decât mine, tu vei fi mie întru ajutor; iar de vor fi fiii lui Ammon mai tari decât tine, te voiu ajuta eu pre tine: 13 Fii tare, şi să fim puternici pentru poporul nostru şi pentru cetăţile Dumnezeului nostru; şi Domnul să facă ce va fi bine în ochii săi.
14 Şi Ioab se apropie cu poporul ce era cu el la luptă asupra Sirienilor; şi aceştia fugiră de dinaintea lui. 15 Şi văzând fiii lui Ammon, că Sirienii fugiau, fugiră şi ei de dinaintea lui Abişai, fratele său, şi întrară în cetate. Şi Ioab veni la Ierusalim.
16 Şi Sirienii, văzându-se bătuţi de Israel, trimiseră soli, şi scoaseră pre Sirienii de dincolo de râu; şi Şofah, mai marele oastei lui Hadarezer, era în fruntea lor. 17 Şi spunându-se aceste lui David, adună el tot Israelul, trecu Iordanul, şi ajungându-i, se rândui de bătaie în contra lor. Şi după ce David se rândui de bătaie asupra Sirienilor, ei se luptară cu dânsul. 18 Şi fugiră Sirienii de dinaintea lui Israel; şi frânse David şapte mii care de ale Sirienilor şi patruzeci mii pedeştri; şi pre Şofah, mai marele oastei, îl ucise. 19 Şi văzându-se servii lui Hadarezer bătuţi de Israel, făcură pace cu David, şi i se supuseră. Şi aşa Sirienii nu mai voiră să ajute pre fiii lui Ammon.