1 Şi se sculă Satana asupra lui Israel, şi ademeni pre David să numere pre Israel. 2 Şi David zise către Ioab şi către cei mai mari ai poporului: Mergeţi, număraţi pre Israel dela Beer-Şeba, până la Dan; şi aduceţi-mi numărul lor, ca să-l cunosc. 3 Şi Ioab zise: Domnul să facă pre poporul său încă de o sută ori pre cât este acuma! Domnul meu, rege, au nu sunt ei toţi servii domnului meu? Pentru ce cere lucrul acesta domnul meu? Pentru ce să se facă aceasta întru păcatul lui Israel 4 Totuşi cuvântul regelui rămase tare în contra lui Ioab. Şi ieşi Ioab, şi merse prin tot Israelul; şi se întoarse la Ierusalim. 5 Şi dădu Ioab lui David numărul poporului numărat, şi erau în tot Israelul o mie de mii şi o sută mii bărbaţi, cari trăgeau sabia, şi în Iuda erau patru sute şaptezeci mii bărbaţi, cari trăgeau sabia. 6 Iar pre Levi şi Beniamin nu-i numărase într’aceştia; căci cuvântul regelui era urît lui Ioab.
7 Şi fu rău acest lucru în ochi lui Dumnezeu, şi el bătu pre Israel. 8 Şi zise David către Dumnezeu: Păcătuit-am foarte, că am făcut aceasta. Şi acum iartă păcatul servului tău; căci nebuneşte foarte am lucrat.
9 Şi Domnul vorbi către Gad, văzătorul lui David, zicând: 10 Du-te şi spune lui David, zicând: Aşa zice Domnul: Trei pedepse pun înainte-ţi; alege-ţi una din ele, şi face-voiu ţie. 11 Şi aşa veni Gad la David, şi zise către dânsul: Aşa zice Donmul: 12 Alege ţie: sau trei ani foamete, sau în timpul de trei luni să fii nimicit, alungat de neamicii tăi, aşa ca sabia neamicilor tăi să te ajungă, sau trei zile sabia Domnului, ciuma în ţară, şi pre îngerul Domnului ucigând în toate hotarele lui Israel. Şi acum vezi ce răspuns să duc aceluia care m’a trimis! 13 Şi zise David către Gad: Eu în strâmtoare mare sunt. Să cad eu în mâna Domnului; căci mare foarte este îndurarea sa; dar să nu cad în mâna omului!
14 Şi trimes-a Domnul ciuma preste Israel, şi picară din Israel şeaptezeci mii de bărbaţi.
15 Şi trimis-a Dumnezeu înger la Ierusalim, ca să-l strice. Şi stricând el, văzu Domnul, şi-i păru rău de acel rău, şi zise către îngerul, care strica: Destul, opreşte acum mâna ta! Şi îngerul lui sta lângă aria lui Ornan, Iebuseul. 16 Şi ridică David ochii săi, şi văzu îngerul Domnului stând între pământ şi între cer, şi sabia sa trasă în mâna sa, întinsă preste Ierusalim. Atuncia căzură, David şi bătrânii, cu faţa la pământ, înveliţi cu saci. 17 Şi David zise către Dumnezeu: Oare nu sunt eu acela, care am zis să se numere poporul? Eu sunt acela, care a păcătuit şi a făcut rău; dar aceste oi, ce au făcut ele? Doamne, Dumnezeul meu, rogu-te, să fie mâna ta preste mine şi preste casa părintelui meu, dar nu preste poporul tău, ca să-l pierzi.
18 Şi îngerul Domnului zise către Gad, să spună lui David, ca David să se sue, şi să ridice altarul Domnului în aria lui Ornan, Iebuseul. 19 Şi David se sui după cuvântul lui Gad, pre care l-a vorbit, în numele Domnului. 20 Şi întorcându-se Ornan, şi văzând îngerul, se ascunse el şi cei patru fii ai săi, cari erau cu el. Şi Ornan treiera grâu. 21 Şi David veni la Ornan; şi Ornan căută, şi văzu pre David, şi ieşi din arie, şi se plecă lui David cu faţa la pământ. 22 Şi David zise către Ornan: Dă-mi locul ariei, ca să zidesc acolo altar Domnului. Pentru argint deplin dămi-l, şi să înceteze plaga dela popor. 23 Şi zise Ornan către David: Ia-ţi-l şi facă domnul meu, regele, ce este bun în ochii lui. Iacă eu dau boii pentru arderi de tot, şi carele de treerat pentru lemne, şi grâul pentru darul de pâne; toate le dau. 24 Şi regele David zise către Ornan: Ba nu, ci-l voiu cumpăra pentru argint deplin, şi nu voiu lua ce este al tău pentru Domnul, nici îi voiu aduce arderi de tot, lucru de dar. 25 Şi aşa dete David lui Ornan pentru loc şase sute sicli de aur cumpăniţi. 26 Şi David zidi acolo altar Demnului, şi aduse arderi de tot şi sacrificii de bucurie; şi el se rugă Domnului, şi el îl auzi prin foc din cer pe altarul arderilor de tot; 27 şi Domnul porunci îngerului, şi el vârî sabia, sa în teacă.
28 Din timpul acela, când văzu David, că Domnul îl auzise în aria lui Ornan, Iebuseul, sacrifica el acolo. 29 Căci locaşul Domnului, pre care-l făcuse Moisi în pustiu, şi altarul arderilor de tot erau atuncia pe înălţime în Ghibeon; 30 Dar David nu putu să se ducă înaintea locaşului, ca să întrebe pre Dumnezeu; căci el se temu de sabia îngerului Domnului.