1 Şi văzui şi iată Mieluşelul stând pe muntele Sion, şi cu dânsul o sută patruzeci şi patru de mii având scris pe frunţile lor numele său şi numele Tatălui său.
2 Şi auzii glas din cer, ca vuet de ape multe, şi ca vuet de tunet mare, şi glasul pe care-l auzii ca al chitariştilor cântători cu chitarele lor:
3 Şi cântă cântare nouă înaintea tronului şi înaintea celor patru fiinţe şi a bătrânilor: şi nimenea nu puteà să înveţe, fără numai cele o sută patruzeci şi patru mii, cei răscumpăraţi depe pământ.
4 Aceştia sunt, care nu avură a face cu femei; căci sunt curaţi. Aceştia sunt, care urmează Mieluşelului, oriunde ar merge. Aceştia fură răscumpăraţi dintre oameni, pârgă lui Dumnezeu şi Mieluşelului.
5 Şi în gura lor nu fù găsită minciună: pentru că sunt desăvârşiţi.
6 Şi văzui alt înger, sburând în mijlocul cerului, având evangelie vecinică, ca să binevestească pentru cei care şed pe pământ, şi pentru orice neam şi seminţie şi limbă şi popor,
7 Zicând cu glas mare: temeţi-vă de Dumnezeu şi daţi-i mărire, fiindcă venì ceasul judecăţii lui, şi închinaţi-vă Celui care făcù cerul şi pământul şi marea şi izvoare de apă.
8 Şi alt înger al doilea urmă zicând: „căzù, căzù Babilonul”cel mare, care a adăpat toate neamurile din vinul aprinderii desfrânării sale.
9 Şi alt înger al treilea le urmă zicând: cu glas mare: dacă se închină cineva fiarei şi chipului ei, şi primeşte semn pe fruntea sa, sau pe mâna sa,
10 Şi el va beà din vinul aprinderii lui Dumnezeu, ce este turnat neamestecat, în paharul mânii lui, şi va fi muncit în foc şi pucioasă înaintea îngerilor sfinţi şi înaintea Mieluşelului.
11 Şi fumul muncii lor în veci de veci se urcă în sus, şi n’au repaus zi şi noapte cei care se închină fiarei şi chipului ei, şi dacă primeşte cineva semnul numelui ei.
12 Aci este răbdarea stăruitoare a sfinţilor, care păstrează poruncile lui Dumnezeu şi credinţa lui Iisus.
13 Şi auzii glas din cer zicând: scrie; fericiţi morţi, care în Domnul mor de acum, aşà zice duhul, că se vor repauzà de ostenelile lor: căci lucrurile lor urmează cu dânşii.
14 ŞI văzui, şi iată nour alb, şi pe nour văzui şezând asemuit pe fiul omului, având pe capul lui cunună de aur, şi în mâna lui secere ascuţită.
15 Şi alt înger ieşì din templu, strigând cu glas mare celui care şade pe nour, trimite secerea ta şi seceră, că venì ceasul să seceri, fiindcă s’a copt secerişul pământului.
16 Şi aruncă cel care şade pe nour secerea lui pe pământ şi secerat fù pământul.
17 Şi alt înger ieşì din templu, ce este în cer, având şi el cosor ascuţit;
18 Şi alt înger ieşì din altar, având putere asupra focului, şi strigă cu glas mare celui care are cosorul ascuţit, zicând: trimite cosorul tău cel ascuţit şi culege strugurii viei pământului, fiindcă sunt în puterea coptului borboanele lor.
19 Şi aruncă îngerul cosorul său pe pământ, şi culese via pământului, şi aruncă în linul cel mare al mânii lui Dumnezeu.
20 Şi linul fù călcat afară din cetate, şi ieşì din lin până la frânele cailor, departe o mie şase sute de stadii.