1 Şi într’o zi zise Ionatan fiul lui Saul, către tânărul, ce purta armele sale: Vino, şi să trecem la straja Filistenilor, ce este dincolo de locul acesta; dar părintelui său nu i-a spus aceasta. 2 Şi Saul petrecea la marginea Ghibeei sub Rimmon, ce este în Migron, şi poporul ce era cu dânsul era ca la şase sute de inşi. 3 Şi Ahia, fiul lui Abitub, fratele lui I-Cabod, fiul lui Fineas, fiul lui Eli, preot al Domnului în Şilo, purta efodul. Şi poporul nu ştia că Ionatan s’a dus. 4 Şi între trecătorile, preste cari Ionatan căuta să treacă la straja Filistenilor, era un pisc de stâncă de o parte, şi un pisc de stâncă de cealaltă parte, şi numele unuia era Boţeţ, şi numele celuialalt Sene. 5 Şi piscul uneia se înălţa în partea de miazănoapte în dreptul Micmaşului, şi celalt pisc spre miazăzi în dreptul Ghibeei. 6 Şi zise Ionatan către tinărul ce purta armele sale: Vino, şi să trecem la straja acestor netăiaţi împrejur; poate că Domnul va lucra pentru noi; că pre Domnul nimica nu-l împedecă de a mântui, fie prin mulţi, fie prin puţini. 7 Şi-i zise purtătorul armelor sale: Fă, tot ce este în inima ta; du-te acolo; dacă eu voiu merge cu tine ori-unde vei voi. 8 Şi Ionatan zise: Iată, noi vom trece la acei bărbaţi, şi ne vom arăta lor. 9 Dacă ei ne vor vorbi aşa: Aşteptaţi până ce vom ajunge la voi, noi vom sta în locul nostru, şi nu ne vom sui către dânşii. 10 Iar de vor zice aşa: Suiţi-vă la noi, atuncia ne vom sui; că Domnul i-a dat în mâna noastră. Deci aceasta ne va fi semn.
11 Şi când amândoi se arătară strajei Filistenilor, Filistenii ziseră: Iată, Ebreii ies din bortele, în care s’au acuns. 12 Şi bărbaţii strajei ziseră către Ionatan şi către purtătorul armelor sale: Suiţi-vă la noi, că avem a vă arăta ceva. Şi Ionatan zise purtătorului armelor sale: Suie-te după mine; că Domnul i-a dat în mâna lui Israel. 13 Şi Ionatan se sui pe mânile sale şi pe picioarele sale, şi purtătorul armelor sale după dânsul; şi străjerii căzură înaintea lui Ionatan; şi purtătorul armelor sale îi ucidea în urma lui. 14 Această întâia invingere, ce bătu Ionatan şi purtătorul armelor sale fu ca de douăzeci de inşi, pe o întindere ca de jumătate de postată.
15 Şi fu spaimă în tabără, în câmp, şi în tot poporul. Străjile chiar şi prădătorii se înspăimântară, şi pământul se cutremură de era frică mare foarte.
16 Şi străjerii lui Saul din Ghibea lui Beniamin se uitară, şi iată, mulţimea era în învălmăşeală, şi fugia în toate părţile. 17 Şi Saul zise poporului ce era cu dânsul: Număraţi acum şi vedeţi cine s’a dus din noi. Şi ei numărară, şi iată, Ionatan şi purtătorul amelor sale lipsiau. 18 Şi Saul zise lui Ahia: Adu încoace chivotul lui Dumuezeu; că chivotul lui Dumnezeu era în acele zile cu fiii lui Israel. 19 Şi pe când vorbia Saul cu preotul, vuetul ce era în tabăra Filistenilor, mergea tot crescând; şi Saul zise către preot: Retrage mâna ta! 20 Şi Saul cu tot poporul ce era cu dânsul se adunară, şi veniră la resbel, şi iată, Filistenii traseră săbiile unii asupra altora: era amestec foarte mare. 21 Încă şi Ebreii, cari erau la Filisteni mai de dinainte, cari s’au suit cu dânşii în tabăra din locurile de prin prejur, şi ei s’au unit cu Israeliţii, cari erau cu Saul şi cu Ionatan. 22 Şi toţi bărbaţii lui Israel, cari erau ascunşi în muntele lui Efraim, când auziră că Filistenii fugiau, şi ei îi urmăriră cu resbel. 23 În ziua aceea mântui Domnul pre Israel, şi resbelul se întinse preste Bet-Aven.
24 Şi bărbaţii lui Israel fură foarte obosiţi în ziua aceea, şi Saul blestemă poporul, zicând: Blestemat să fie omul care va gusta mâncare până în seară, şi până nu-mi voiu răsbuna asupra neamicilor mei. Şi tot poporul nu gustă mâncare. 25 Şi toţi cei ai ţării veniră într’o pădure, şi miere era pe întinsul câmpiei. 26 Şi poporul venind în pădure, iată, mierea curgea; dară nimenea nu-şi apropiă mâna de gura lui; că poporul se temea de jurământ. 27 Iar Ionatan nu auzise, când părintele său jură poporul; şi el îndreptând capătul toiagului ce era în mâna sa, îl întinse în fagurii de miere, duse mâna la gura sa, şi ochii săi se luminară. 28 Şi unul din popor luând cuvântul, zise: Părintele tău a jurat poporul, zicând: Blestemat să fie omul care va gusta mâncare astăzi; deşi poporul era obosit. 29 Şi Ionatan zise: Părintele meu a turburat ţara! Priviţi, rogu-vă căt de luminaţi sunt ochii mei, pentru că am gustat puţin din mierea aceasta. 30 Dacă poporul ar fi mâncat astăzi din prada neamicilor săi, pre care a aflat-o, cu cât n’ar fi fost mai mare învingerea asupra Filistenilor?
31 Şi ei bătură în ziua aceea pre Filisteni dela Micmaş până la Ajalon. 32 Şi poporul se aruncă asupra prăzii; şi ei luară oi, boi şi viţei, junghiară (prăzile) pe pământ, şi le mâncă poporul împreună cu sânge. 33 Şi se spuse lui Saul, zicând: Iată, poporul păcătueşte în contra Domnului, mâncând carne împreună cu sânge. Şi el zise: Voi nelegiuire faceţi! Rostogoliţi acum o piatră mare încoace. 34 Şi zise Saul: Împrăştiaţi-vă prin popor şi ziceţi-i: Aduceţi la mine fiecare boul său, şi fiecare oaia sa, şi le junghiaţi aicia şi le mâncaţi; şi nu păcătuiţi în contra Domnului, mâncând carne împreună cu sânge. Şi tot poporul mână fiecare boul şi cu mâna în aceeaşi noapte, şi-i junghiară acolo. 35 Şi Saul zidi un altar Domnului: acesta fu întâiul altar ce el zidi Domnului.
36 Şi Saul zise: Să ne pogorîm la noapte, şi să urmărim pre Filisteni, şi să-i prădăm, până se va lumina de ziuă, şi să nu lăsăm din ei nici unul. Şi ei ziseră: Fă tot aceeace este bun în ochii tăi; şi preotul zise: Să ne apropiem mai întâiu aicia de Dumnezeu. 37 Şi Saul întrebă pre Dumnezeu: Să mă pogor spre a urmări pre Filisteni? Îi vei da tu în mâna lui Israel? Şi în ziua aceea nu i-a răspuns.
38 Şi Saul zise: Apropiaţi-vă aicia toate căpeteniile poporului, cunoaşteţi şi vedeţi dela cine ne vine păcatul acesta astăzi? 39 Că viu este Domnul, care mântueşte pre Israel, că chiar dacă el ar veni dela Ionatan, fiul meu, el va muri. Şi nimenea din tot poporul nu i-a răspuns.
40 Şi el mai vorbi către tot Israelul: Voi staţi de astă parte, şi eu cu Ionatan, fiul meu de cealaltă parte. Şi poporul zise lui Saul: Fă ceeace este bun în ochii tăi. 41 Şi Saul zise către Domnul: Dumnezeule al lui Israel, arată pre cel nevinovat! Şi sorţul căzu pe Saul şi Ionatan, şi poporul scăpă. 42 Şi zise Saul: Aruncaţi sorţul între mine şi Ionatan, fiul meu; şi sorţul căzu pe Ionatan. 43 Şi Saul zise către Ionatan: Spune-mi ce ai făcut? Şi Ionatan îi spuse, şi zise: Cu capul toiagului ce era în mâna mea, am gustat puţină miere; iată-mă, voiu muri. 44 Şi Saul răspunse: Aşa să-mi facă Dumnezeu, şi încă şi mai mult, de nu vei muri, Ionatane! 45 Dară poporul zise lui Saul: Să moară Ionatan care a făcut această mare mântuire în Israel? Departe fie una ca aceasta! Viu este Domnul, nici un păr din capul său nu va cădea pe pământ; că cu Dumnezeu a lucrat în ziua aceasta. Aşa poporul scăpă Ionatan, ca să nu moară. 46 Şi Saul se întoarse dela urmărirea Filistenilor; şi Filistenii se duseră la locul lor.
47 Şi Saul apucă domnia preste Israel, şi lupta în toate părţile asupra neamicilor săi: asupra Moabului, asupra fiilor lui Ammon, asupra Edomului, asupra regilor din Ţoba şi asupra Filistenilor. Ori încotro se înturna, aducea spaimă. 48 El se arătă viteaz, bătu pre Amalek, şi scăpă Israelul din mâna prădătorului său.
49 Şi fiii lui Saul fură: Ionatan, Işvi şi Melchişua; şi numele fetelor sale fură: al celei mai mari Merab, şi al celei mai mici Mical. 50 Şi numele femeii lui Saul fu: Ahinoam, fata lui Ahimaaţ; şi numele capului armatei sale: Abner, fiul lui Ner, unchiul lui Saul. 51 Că Kiş, părintele lui Saul, şi Ner, părintele lui Abner, fură fiii lui Abiel.
52 Şi resbelul asupra Filistenilor fu puternic în tot timpul lui Saul; şi de vedea Saul pre vre-un bărbat tare sau viteaz, el îl luă la sine.