1 Şi cuvântul lui Samuel a fost către tot Israelul. Şi Israel ieşi spre întimpinarea Filistenilor la luptă, şi tăbărîră lângă Eben-Ezer, iar Filistenii tăbărîră în Afek. 2 Şi Filistenii se rânduiră în şir de luptă asupra lui Israel: şi lăţindu-se lupta, Israel fu bătut de Filisteni, cari-i bătură la locul de luptă în câmpie ca la patru mii de bărbaţi.
3 Şi venind poporul în tabără, bătrânii lui Israel ziseră: Dece ne-a lăsat să fim bătuţi astăzi Domnul de Filisteni? Să ne aducem din Şilo chivotul legii Domnului, ca el să vie în mijlocul nostru, şi să ne mântue din mâna neamicilor noştri. 4 Şi poporul trimise la Şilo, şi aduse de acolo chivotul legii Domnului, Dumnezeul oştirilor, care locuieste între cheruvimi. Şi acolo erau cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, cu chivotul legii lui Dumnezeu.
5 Şi când chivotul legii Domnului veni în tabără, tot Israelul ridică un strigăt mare, de se cutremură pământul. 6 Şi Filistenii auzind vuietul strigării, ziseră: Ce să fie vuietul acestei strigări mari în tabăra Ebreilor? Şi ei se încredinţară, că chivotul Domnului a venit în tabără. 7 Şi Filistenii se speriară, că ziceau: Dumnezeu a venit în tabără. 8 Şi iarăşi ziseră: Vai nouă! Una ca aceasta n’a fost până acum. Cine ne va mântui din mâna acestor Dumnezei puternici? Aceştia sunt Dumnezeii cari bătură Egiptul cu tot felul de plagă în pustiu. 9 Filistenilor, întăriţi-vă şi fiţi bărbaţi, ca să nu deveniţi servi ai Ebreilor, cum ei au fost servii voştri! Fiţi bărbaţi şi luptaţi-vă!
10 Şi Filistenii se luptară, şi Israel fu bătut; şi ei fugiră fiecare la cortul său, şi era ucidere mare foarte: că din Israel căzură treizeci de mii pedeştri. 11 Şi chivotul lui Dumnezeu fu luat, şi cei doi fii ai lui Eli, Hofni şi Fineas, muriră.
12 Şi un om din Beniamin alergă dela locul de luptă, şi veni în Şilo în aceeaşi zi, cu vestmintele lui rupte şi cu ţărîna pe capul său. 13 Şi el veni, şi iată, Eli şedea pe scaun, despre lăturea drumului, în aşteptare fiind: că inima sa tremura pentru chivotul lui Dumnezeu. Şi venind omul spre a spune aceasta în cetate, toată cetatea strigă. 14 Şi Eli auzind vuietul strigării, zise: Ce să fie strigătul acestei mulţimi? Şi omul grăbindu-se, veni, şi înştiinţă pre Eli. 15 Şi Eli era de nouăzeci şi opt de ani, şi ochii săi erau întunecaţi, de nu te putea vedea. 16 Şi omul zise către Eli: Eu sunt care vin dela locul de luptă, şi eu dela locul de luptă am scăpat astăzi. Şi el zise: Cum stă lucrul, fiul meu? 17 Şi cel ce aducea ştirea răspunse, şi zise: Israel a fugit dinaintea Filistenilor, şi ucidere mare a fost din popor; şi cei doi fii ai tăi, Hofni şi Fineas, au murit, şi chivotul lui Dumnezeu s’a luat. 18 Şi amintind el de chivotul lui Dumnezeu, Eli căzu depe scaun pe spate în lăturea despre poartă, şi-şi frânse gâtul, şi muri; că era om bătrân şi greu. Şi el judecase pre Israel patruzeci de ani.
19 Şi nora sa, femeia lui Fineas, era împovărată şi aproape de a naşte; şi auzind ea ştirea, că s’a luat chivotul lui Dumnezeu, şi că socrul ei şi bărbatul ei au murit, ea se încovăiă şi născu; că durerile veniră asupră-i. 20 Şi când ea era să moară, femeile, cari stăteau lângă dânsa, îi ziseră: Nu te teme, că fiu ai născut. Dară ea nu răspunse, şi nici nu luă aminte la aceasta. 21 Şi ea numi pre copil: I-Cabod, adecă: Depărtatu-s’a mărirea din Israel; pentru luarea chivotului lui Dunlnezeu, şi pentru socrul şi pentru bărbatul ei. 22 Şi zise: Depărtatu-s’a mărirea din Israel, că chivotul lui Dumnezeu s’a luat!