1 Şi lupta a fost îndelungată între casa lui Saul şi casa lui David. Şi David din ce în ce se întări, iar casa lui Saul din ce în ce slăbi. 2 Şi lui David se născură în Hebron fii: Întâiu-născutul său fu Ammon din Ahinoam, Ezreeleana; 3 şi al doilea, Chileab din Abigail, femeia lui Nabal din Carmel; şi al treilea, Absalom, fiul Maacheei, fica Talmaei, regele din Gheşur; 4 şi al patrulea, Adonia, fiul Hagetei; şi al cincilea, Dafatia, fiul Abitalei; 5 şi al şaselea, Etream din Egla, femeia lui David. Aceştia se născură lui David în Hebron.
6 Şi pe când urma resbelul între casa lui Saul şi casa lui David, Abner s’a lipit tare de casa lui Saul. 7 Dar Saul avea o concubină, al cărei nume era Riţpa, fica Abiei. Şi Işboşet zise lui Abner: De ce ai întrat la concubina părintelui meu? 8 Şi Abner se mânie foarte de cuvintele lui Işboşet, şi zise: Au doară cap de câne al lui Iuda sunt eu, care astăzi arăt milă către casa lui Saul, părintele tău, către fraţii săi, şi către amicii săi, şi pre tine nu te-am lăsat să cazi în mâna lui David; şi tu acum mă ai de rău pentru păcătuirea cu o femeie? 9 Aşa să facă Dumnezeu lui Abner şi încă mai mult, de nu voiu face aşa, cum a jurat Domnul lui David: 10 De a înlătura regatul dela casa lui Saul, şi de a ridica tronul lui David preste Israel şi preste Iuda, dela Dan şi până la Beer-Şeba. 11 Şi el nu mai putu răspunde lui Abner nici un cuvânt; că se temu de el.
12 Şi Abner trimise soli la David, cari să-i zică din parte-i: A cui e ţara? Şi să-i zică: Încheie legământ cu mine; şi iată, mâna mea va fi cu tine, spre a-ţi aduce tot Israelul. 13 Şi el zise: Bine, voiu încheia cu tine legământ; dar un lucru cer dela tine, adecă să nu vezi faţa mea, până ce nu vei aduce pre Mical, fata lui Saul, când vei veni să vezi faţa mea. 14 Şi David trimise soli la Işboşet, fiul lui Saul, zicând: Dă-mi pre femeia mea, Mical, cu care m’am logodit pentru o sută de tăieri împrejur de ale Filistenilor. 15 Şi Işboşet trimise, şi o luă dela bărbatul ei, dela Paltiel, fiul lui Laiş. 16 Şi bărbatul ei merse cu dânsa, şi plângea, mergând în urma ei până la Bahurim. Atuncia zise Abner către dânsul: Du-te, întoarce-te! Şi el se întoarse.
17 Şi Abner vorbi bătrânilor lui Israel; zicând: Voi aţi cerut altă dată pre David de rege preste voi. 18 Deci faceţi-l! Că Domnul a vorbit către David, zicând: Prin David, servul meu, voiu scăpa poporul meu din mâna Filistenilor şi din mâna tuturor neamicilor săi. 19 Şi Abner mai vorbi la urechile lui Beniamin. Şi apoi se duse Abner, ca să spună lui David în Hebron tot ce era bun în ochii casei întregi a lui Beniamin. 20 Şi ajungând Abner la David în Hebron cu douăzeci de bărbaţi, David dădu lui Abner şi bărbaţilor, cari erau cu dânsul, un ospăţ. 21 Atuncia zise Abner lui David: Mă voiu scula, şi mă voiu duce, şi voiu aduna tot Israelul la domnul meu regele, ca să încheie cu tine legământ, şi tu să domneşti în totul cum doreşte sufletul tău. Şi David dădu drumul lui Abner, şi el merse în pace.
22 Şi iată, servii lui David şi Ioab veniră dela urmărirea unei cete, şi aduseră multă pradă cu dânşii. Şi Abner nu mai era la David în Hebron; că el îi dăduse drumul, şi Abner se dusese în pace. 23 Şi Ioab şi toată oastea ce era cu el, sosind, se spuse lui Ioab, zicând: Abner, fiul lui Ner, a venit la rege, şi el i-a dat drumul de s-a dus în pace. 24 Şi Ioab întră la rege şi zise: Ce ai făcut? Iată, Abner a venit la tine pentru ce i-ai dat drumul, de s’a dus? 25 Tu cunoşti pre Abner, fiul lui Ner; ca să te înşele venise el, şi ca să afle întrarea ta şi ieşirea ta, şi ca să ştie totul ce faci tu.
26 Şi Ioab ieşi dela David, şi trimise soli după Abner, şi ei îl întoarseră înapoi dela groapa Sira; iar David nu ştia. 27 Şi întorcându-se Abner la Hebron, Ioab îl trase de o parte sub poartă, spre a vorbi cu dânsul în ascuns; şi acolo îl lovi în pântece de muri, pentru sângele lui Aşahel, fratele său.
28 Şi auzind David aceasta mai pe urmă, zise: Nevinovat sunt eu şi regatul meu înaintea Domnului în veci de sângele lui Abner, fiul lui Ner. 29 Să cadă vina preste capul lui Ioab, şi preste toată casa părintelui său; şi să nu lipsească nici odată în casa lui Ioab om cu scurgere, sau lepros, sau care se razemă în cârji, sau care cade de sabie, sau lipsit de pâne. 30 Aşa Ioab şi Abisai, fratele său, au ucis pre Abner, pentru că el omorîse pre Asahel, fratele lor, în resbelul de lângă Ghibeon.
31 Şi David zise către Ioab şi către tot poporul care era cu el: Rupeţi vestmintele voastre, şi vă încingeţi cu saci, şi bociţi înaintea lui Abner. Şi regele David mergea în urma sicriului. 32 Şi îmmormântară pre Abner în Hebron; şi regele îşi ridică vocea sa, şi plânse la mormântul lui Abner; şi tot poporul plângea. 33 Şi regele cântă această plângere pentru Abner, şi zise:
Să moară Abner; cum moare un mişel? 34 Mânile tale nu erau legate, nici picioarele încătuşate; tu ai picat, cum se pică înaintea oamenilor celor vii!
35 Şi tot poporul plânse mult după dânsul. Şi veni tot poporul, ca să facă pre David să mănânce fiind încă ziuă; dar David jură, zicând: Aşa să-mi facă Dumnezeu şi încă mai mult, de voiu gusta pâne sau alt ceva înainte de apusul soarelui. 36 Şi tot poporul văzu aceasta, şi-i plăcu aceasta; că toate ce făcea regele, plăcea la tot poporul.
37 Şi cunoscu în ziua aceea tot poporul şi întreg Israelul, că n’a fost dela rege moartea lui Abner, fiul lui Ner. 38 Şi regele zise servilor săi: Nu ştiţi voi, că o căpetenie, şi chiar un mare căpitan a căzut astăzi în Israel? 39 Şi eu slab sunt astăzi, şi abia uns de rege, şi acei bărbaţi, fiii Ţeruiei, sunt prea puternici pentru mine. Domnul să răsplătească aceluia, care a făcut răul, după răutatea sa.