1 În luna a opta, în anul al doilea al lui Dariu, a fost cuvântul Domnului către profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Iddo, zicând: 2 Mâniatu-s’a Domnul pe părinţii voştri cu mânie mare; 3 Deaceea vei zice către ei: Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Întoarceţi-vă la mine, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, Şi mă voiu întoarce şi eu la voi, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor. 4 Nu fiţi ca părinţii voştri, Pe cari i-au strigat profeţii de mai nainte, zicând: Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Întoarceţi-vă, dela căile voaştre cele rele, Şi dela faptele vaastre cele viclene; Dar n’au auzit, Nici n’au ascultat de mine, zice Domnul. 5 Părinţii voştri unde sunt? Şi profeţii, au în veci trăesc ei? 6 Dar oare cuvintele mele şi hotărîrile mele, Pe care le-am rânduit servilor mei, profeţilor, N’au apucat oare pe părinţii voştri? Şi atuncia s’au întors şi au zis: După cum Domnul, Dumnezeul oştirilor, a gândit să ne facă, După căile noastre şi după faptele noastre, Aşa ne-a şi făcut.
7 În ziua a douăzeci şi patra, a lunei a unsprezecea, care este luna Sebat, în anul al doilea al lui Dariu, a fost cuvântul Domnului către profetul Zaharia, fiul lui Berechia, fiul lui Iddo, zicând: 8 Văzut-am noaptea, şi iată, un bărbat călăria pe un cal roşu, şi stătu între mirţii, ce erau într’un loc adânc; şi în dosul lui erau cai roşii, murgi şi albi. 9 Şi am zis: Ce sunt aceştia, Doamne? Şi îngerul care vorbia cu mine, îmi zise: Îţi voiu arăta ce sunt aceştia. 10 Şi bărbatul, care stătea între mirţi luă cuvântul şi zise: Aceştia sunt aceia, pe cari i-a trimis Domnul, ca să cutreere pământul. 11 Şi ei au răspuns îngerului Domnului, care sta între mirţi, şi au zis: Catreerat-am pământul, şi iată, tot pământul este în pace şi linişte.
12 Atuncia răspunse îngerul Domnului, şi zise: Domne, Dumnezeul oştirilor, până când nu te vei îndura de Ierusalim şi de cetăţile lui Iuda, pe care te-ai mâniat acum şeaptezeci de ani? 13 Şi Domnul răspunse îngerului, care vorbia cu mine, cu cuvinte bune şi cuvinte mângăitoare. 14 Atuncia zise îngerul, care vorbia cu mine, către mine: Cheamă, şi zi: Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Râvnesc cu râvnă mare pentru Ierusalim Şi pentru Sion; 15 Şi mâniatu-m’am cu mânie mare pe aceste popoare liniştite: Căci eu m’am mâniat puţin, Dar ei au ajutat răul. 16 Deaceea aşa zice Domnul: Mă voiu întoarce cu îndurare către Ierusalim; Casa mea se va rezidi într’însul, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor; Şi funia de măsorişte se va întinde preste Ierusalim. 17 Şi iarăşi strigă şi zi: Aşa zice Domnul, Dumnezeul oştirilor: Cetăţile mele iarăşi se vor revărsa întru bunătăţi; Şi Domnul iarăşi va mângăia Sionul, Şi iarăşi va alege Ierusalimul.
18 Atuncia ridicat-am ochii mei, şi am văzut, şi iată patru coarne. 19 Şi am zis către îngerul, care vorbia cu mine: Ce sunt acestea? Şi mi-a răspuns; Acestea sunt coarnele, care au risipit pe Iuda, pe Israel şi pe Ierusalim.
20 Şi mi-a arătat Domnul patru făurari? 21 Şi eu am zis: Ce vin aceştia să facă? şi el a răspuns, zicănd: Acelea sunt coarnele, care au risipit pe Iuda, încât nimenea nu a putut ridica capul său; şi aceştia au venit să înspăimânte pe acelea, şi să dea jos coarnele acelor popoare, care au ridicat cornul împotriva pământului lui Iuda, ca să-l risipească.