2
1 De aceea, noi trebuie să fim cu şi mai mare luare aminte faţă de cele auzite, ca nu cumva să ne îndepărtăm.
2 Căci, după cum cuvântul rostit prin îngeri a fost întărit, aşa încât toate încălcările sau neascultările şi-au primit răsplată dreaptă,
3 cum vom scăpa noi, dacă nu ne pasă de o asemenea mântuire ca cea pe care am primit-o, vestită de Domnul la început şi întărită, apoi, de cei ce L-au auzit,
4 adeverită şi de Dumnezeu prin semne, minuni şi puteri felurite şi prin darurile Duhului Sfânt împărţite după voia Sa?
5 Căci nu îngerilor le-a supus El lumea viitoare despre care vorbim.
6 Cineva dădea mărturie, într-un loc:
Ce este omul să-Ţi aminteşti de el,
ce este fiul omului ca să ţii seama de el?
7 l-ai pus pentru puţin timp mai prejos de îngeri,
l-ai încununat cu slavă şi cinste,
8 toate le-ai pus sub picioarele lui.
Iar atunci când i-a supus toate, nu a lăsat nimic deoparte, nesupus. Dar până astăzi, încă nu vedem că toate îi sunt supuse!
9 Totuşi, pe Iisus, cel care a fost mai prejos decât îngerii pentru puţină vreme, Îl vedem încununat cu slavă şi cu cinste, pentru că a suferit moartea, astfel încât, prin harul lui Dumnezeu, El a gustat moartea pentru toţi.
10 Se cuvenea, aşadar, ca El, cel prin care şi pentru care sunt toate, conducătorul mântuirii lor, cel ce duce mulţi fii la slavă, să fie desăvârşit prin suferinţă.
11 Fiindcă cel care sfinţeşte şi cei care sunt sfinţiţi sunt toţi dintr-unul. Din această pricină, El nu se ruşinează să-i numească fraţi
12 şi spune:
Voi vesti Numele Tău fraţilor mei,
în mijlocul adunării îţi voi cânta laudă.
13 Şi, mai departe:
Eu voi fi plin de încredere în El, iar în alt loc: