1 Cel mai important lucru din cele spuse este că avem un astfel de mare preot, care stă la dreapta tronului măririi, în ceruri, 2 şi slujitor al celor sfinte şi al cortului celui adevărat, care a fost ridicat de Domnul, nu de vreun om. 3 Pentru că orice mare preot este pus să aducă daruri şi jertfe, de aceea trebuia ca şi marele nostru preot să aibă ceva de adus. 4 Dacă ar fi fost pe pământ, nici nu ar fi putut fi preot, pentru că aici erau deja cei ce aduc darurile după Lege. 5 Aceştia slujesc chipului şi umbrei celor cereşti, aşa cum i s-a spus lui Moise când a fost să ridice cortul: Vezi, i s-a zis, să faci totul după modelul care ţi s-a arătat pe munte! 6 Acum, însă, El a dobândit o slujire mai bună, pentru că este mijlocitorul unui legământ mai bun, care se întemeiază pe făgăduinţe mai bune.
7 Dacă legământul dintâi ar fi fost desăvârşit, atunci nu s-ar fi lăsat loc pentru un al doilea legământ. 8 Căci Dumnezeu îi mustră şi le zice:
Iată vin zile, zice Domnul,
când voi încheia un nou legământ
cu casa lui Israel şi cu casa lui Iuda,
9 nu ca legământul pe care l-am făcut cu părinţii lor
când i-am luat de mână şi i-am scos afară din ţara Egiptului.
Pentru că ei nu au rămas în legământul meu,
nici Eu nu m-am mai îngrijit de ei, zice Domnul.
10 Acesta este legământul
pe care îl voi încheia cu casa lui Israel
după zilele acelea, spune Domnul:
Voi pune legile Mele în cugetul lor
şi le voi scrie în inima lor.
Eu voi fi Dumnezeul lor
şi ei vor fi poporul Meu.
11 Şi nimeni nu-l va mai învăţa pe aproapele său
sau pe fratele său, zicând: „Cunoaşte-L pe Domnul!”
căci toţi Mă vor cunoaşte,
de la cel mai mic
la cel mai mare dintre ei.
12 Pentru că Mă voi purta cu milă faţă de nedreptăţile lor
şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele lor. 13 Iar când zice nou, legământul dintâi devine vechi; iar ceea ce este vechi şi îmbătrânit este gata să piară.