2 Corinteni
1
Pavel, apostol al lui Isus Cristos prin voia lui Dumnezeu, şi fratele Timotei, către biserica lui Dumnezeu care este în Corint, împreună cu toţi sfinţii care sunt în toată Ahaia:
har şi pace de la Dumnezeu, Tatăl nostru, şi de la Domnul Isus Cristos!
Lăudat să fie Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, Tatăl îndurărilor şi Dumnezeul oricărei încurajări,
Cel care ne încurajează în toate necazurile noastre, pentru a-i putea încuraja pe cei care sunt în orice necaz cu încurajarea cu care noi înşine suntem încurajaţi de Dumnezeu!
Aşa cum suferinţele lui Cristos abundă în noi, tot astfel, prin Cristos, suntem încurajaţi din abundenţă.
Dacă noi avem necazuri – este pentru încurajarea şi salvarea voastră; dacă noi suntem încurajaţi – este pentru încurajarea voastră, care vă ajută să răbdaţi aceleaşi suferinţe pe care le răbdăm şi noi.
Speranţa noastră cu privire la voi este fermă, pentru că ştim că, aşa cum sunteţi alături de noi în suferinţă, tot aşa sunteţi alături de noi şi în încurajare.
Fraţilor, nu vrem să nu ştiţi despre necazurile pe care le-am avut în Asia, pentru că am avut greutăţi dincolo de puterea noastră, aşa încât pierduserăm şi speranţa de a mai trăi.
Ne-am simţit ca şi cum am fi primit condamnarea la moarte, ca să nu ne bazăm pe noi înşine, ci pe Dumnezeu, care învie morţii;
10 El ne-a scăpat dintr-un mare pericol de moarte şi va continua să ne scape. În El ne-am pus toată speranţa – că încă ne va mai scăpa.
11 Uniţi-vă să ne ajutaţi prin rugăciunile voastre şi mulţi vor mulţumi pentru noi datorită darului dat nouă ca răspuns la rugăciunile multora.
12 Aceasta este lauda noastră, mărturia conştiinţei noastre, că ne-am comportat în lume (şi, chiar mai mult, faţă de voi) într-un mod deschis şi cu sinceritatea care vine de la Dumnezeu, nu cu o înţelepciune umană, ci prin harul lui Dumnezeu.
13 Noi nu vă scriem altceva decât ceea ce puteţi citi şi înţelege – şi sper că veţi înţelege pe deplin –
14 aşa cum ne-aţi înţeles şi în parte, că lauda voastră suntem noi, aşa cum şi voi sunteţi lauda noastră, în ziua Domnului nostru Isus.
15 Am fost atât de sigur de aceasta, încât mi-am propus de la început să vin la voi, pentru ca voi să puteţi avea o dublă favoare.
16 Am vrut să vin la voi în drum spre Macedonia, să mă întorc din Macedonia tot pe la voi şi să fiu trimis de voi în Iudeea.
17 Deci, plănuind aceasta, m-am comportat oare ca un capricios sau mi-am făcut planurile omeneşte, gata să spun „da, da” şi „nu, nu” în acelaşi timp?
18 Dar, la fel cum Dumnezeu este credincios, cuvântul nostru faţă de voi nu este şi „da”, şi „nu”,
19 pentru că Fiul lui Dumnezeu, Isus Cristos, pe care noi L-am predicat între voi – eu, Silvan şi Timotei –, nu este „da” şi „nu”, ci El este întotdeauna „da”,
20 pentru că în El toate promisiunile lui Dumnezeu sunt „da”. De aceea, prin El spunem „Amin!”, pentru gloria lui Dumnezeu.
21 Însă Dumnezeu ne face şi pe noi şi pe voi să stăm fermi în Cristos şi ne-a uns,
22 punându-Şi sigiliul pe noi şi dându-ne în inimă Duhul Său, ca o garanţie.
23 Îl chem pe Dumnezeu ca martor că nu m-am întors în Corint tocmai ca să vă cruţ!
24 Nu că noi domnim peste credinţa voastră, ci noi lucrăm împreună cu voi pentru bucuria voastră, pentru că voi staţi fermi în credinţă.