5
Noi ştim că dacă acest cort pământesc – trupul nostru – este distrus, avem o locuinţă de la Dumnezeu, o casă în cer, veşnică, şi care nu este făcută de mâini,
fiindcă gemem în cortul acesta, dorind să fim îmbrăcaţi cu locuinţa noastră cerească,
pentru că atunci când vom fi dezbrăcaţi nu vom fi găsiţi goi.
În timp ce suntem în acest cort, gemem şi suntem împovăraţi, deoarece noi nu vrem să fim dezbrăcaţi, ci îmbrăcaţi, astfel ca moartea să fie înghiţită de viaţă.
Cel care a pregătit aceasta pentru noi este Dumnezeu, Cel care ne-a dat Duhul ca garanţie.
De aceea, întotdeauna suntem plini de curaj şi ştim că, atâta timp cât suntem vii aici pe pământ, suntem departe de Domnul,
pentru că noi trăim prin credinţă, nu prin vedere,
avem curaj şi am prefera mult să fim departe de trup şi să fim acasă cu Domnul.
Astfel, fie că suntem acasă, fie că suntem departe de casă, scopul nostru este să-I fim plăcuţi,
10 fiindcă toţi trebuie să ne înfăţişăm înaintea tronului de judecată al lui Cristos, astfel ca fiecare să-şi primească răsplata pentru ceea ce a făcut în timp ce era în trup, fie bine, fie rău.
11 Aşadar, cunoscând frica de Domnul, încercăm să-i convingem pe alţii. Noi suntem pe deplin cunoscuţi de către Dumnezeu şi sper că, de asemenea, suntem cunoscuţi şi conştiinţelor voastre.
12 Noi nu ne recomandăm din nou înaintea voastră, ci vă dăm o ocazie de a vă lăuda cu noi, ca să puteţi răspunde celor care se laudă cu înfăţişarea exterioară, şi nu cu inima.
13 Dacă ne-am ieşit din minţi, pentru Dumnezeu ne-am ieşit, iar dacă gândim corect este pentru voi.
14 Dragostea lui Cristos ne constrânge, întrucât suntem convinşi că Unul a murit pentru toţi şi de aceea toţi au murit.
15 El a murit pentru toţi, pentru ca cei vii să nu mai trăiască pentru ei înşişi, ci pentru Cel care a murit şi a fost înviat pentru ei.
16 Astfel, de acum noi nu mai privim pe nimeni dintr-un punct de vedere omenesc. Chiar dacă odată L-am privit pe Cristos în acest fel, acum nu-L mai privim aşa.
17 Astfel, dacă cineva este în Cristos, este o nouă creaţie. Cele vechi s-au dus – iată, toate au devenit noi.
18 Toate acestea sunt de la Dumnezeu, care, prin Cristos, ne-a împăcat cu Sine şi ne-a dat lucrarea de împăcare:
19 că Dumnezeu era în Cristos, împăcând lumea cu Sine, nemaiţinând în seamă păcatele lor, şi ne-a încredinţat nouă Cuvântul împăcării.
20 Deci, noi suntem ambasadori ai lui Cristos şi ca şi cum Dumnezeu ar îndemna prin noi, vă rugăm, în Numele lui Cristos, împăcaţi-vă cu Dumnezeu!
21 El, pentru noi, L-a făcut păcat pe Cel care n-a cunoscut păcatul, pentru ca, în El, să devenim dreptatea lui Dumnezeu.