1 Credinţa înseamnă să fii sigur pe lucrurile pe care le speri şi să ai certitudine cu privire la lucrurile pe care nu le vezi.
2 Prin aceasta cei din vechime au fost vorbiţi de bine.
3 Prin credinţă înţelegem că universul a fost creat prin Cuvântul lui Dumnezeu, aşa încât ceea ce se vede a fost făcut din lucruri care nu se văd.
4 Prin credinţă I-a adus Abel lui Dumnezeu o jertfă mai bună decât a lui Cain. Prin aceasta s-a spus despre el că este drept, atunci când Dumnezeu a vorbit de bine despre darurile sale. El a murit, însă prin credinţa sa, el încă vorbeşte.
5 Prin credinţă a fost luat Enoh, ca să nu vadă moartea. N-a mai fost găsit, pentru că Dumnezeu l-a luat la El, întrucât înainte de plecarea lui s-a depus mărturie că Îi era plăcut lui Dumnezeu –
6 şi fără credinţă este imposibil să-I fim plăcuţi lui Dumnezeu, pentru că oricine se apropie de El trebuie să creadă că El există şi că îl răsplăteşte pe cel care-L caută.
7 Prin credinţă a ascultat Noe, când a fost avertizat cu privire la lucruri pe care El încă nu le vedea, şi a construit o arcă, pentru a-şi salva familia. Prin aceasta el a condamnat lumea şi a devenit un moştenitor al dreptăţii care este în conformitate cu credinţa.
8 Prin credinţă a ascultat Avraam când a fost chemat să plece şi să se ducă într-un loc pe care urma să-l primească drept moştenire şi a ieşit fără să ştie unde se duce.
9 Prin credinţă a stat el pentru un timp în ţara promisă, ca într-o ţară străină, locuind în corturi, cu Isaac şi Iacov, care erau moştenitori, împreună cu el, ai aceleiaşi promisiuni –
10 pentru că aştepta cetatea care are temelii, al cărei arhitect şi constructor este Dumnezeu.
11 Prin credinţă a primit el puterea de a procrea şi chiar dacă era prea bătrân şi Sara însăşi nu putea avea copii, el L-a considerat credincios pe Cel care a promis.
12 De aceea, dintr-un singur om – şi acesta aproape mort – s-au născut descendenţi atât de numeroşi ca stelele de pe cer şi fără număr ca nisipul de pe ţărmul mării.
13 Toţi aceştia au murit crezând, fără să primească lucrurile promise; le-au văzut doar de departe şi le-au salutat – şi au mărturisit că sunt străini şi că locuiesc numai temporar pe pământ.
14 Cei care vorbesc în acest fel arată că sunt în căutarea unei patrii.
15 Dacă ei s-ar fi gândit la ţara din care au plecat, ar fi avut ocazia să se întoarcă în ea,
16 însă ei aspirau după o ţară mai bună, adică una cerească. De aceea, lui Dumnezeu nu-I este ruşine să fie numit Dumnezeul lor, pentru că El a pregătit o cetate pentru ei.
17 Prin credinţă l-a jertfit Avraam pe Isaac, atunci când a fost pus la încercare – el, cel care a primit promisiunile, a fost gata să-şi jertfească singurul fiu,
18 chiar dacă i se spusese: Prin Isaac îţi vor fi numiţi descendenţii.
19 El s-a gândit că Dumnezeu poate să învie pe cineva din morţi şi, figurat vorbind, aşa l-a primit înapoi.
20 Prin credinţă i-a binecuvântat Isaac pe Iacov şi pe Esau cu privire la viitor.
21 Prin credinţă i-a binecuvântat Iacov, când era pe moarte, pe fiecare dintre fiii lui Iosif şi s-a închinat, rezemat de toiagul său.
22 Prin credinţă a vorbit Iosif la sfârşitul vieţii sale despre exodul poporului Israel şi a dat porunci cu privire la oasele sale.
23 Prin credinţă a fost ascuns Moise de către părinţii săi timp de trei luni după ce s-a născut – pentru că au văzut că era un copil frumos şi nu s-au temut de porunca împăratului.
24 Prin credinţă a refuzat Moise, când a crescut, să fie numit „fiul fiicei faraonului”,
25 alegând mai degrabă să sufere împreună cu poporul lui Dumnezeu decât să se bucure de păcat pentru puţin timp.
26 El a considerat abuzul suferit pentru Cristos ca fiind o bogăţie mai mare decât bogăţiile Egiptului – pentru că el îşi aţintise privirea la răsplata viitoare.
27 Prin credinţă a ieşit din Egipt, fără să se teamă de mânia împăratului; el a perseverat, ca şi când L-ar fi văzut pe Cel care este invizibil.
28 Prin credinţă a instaurat Paştele şi stropirea cu sânge, pentru ca Nimicitorul să nu-i omoare pe întâii lor născuţi.
29 Prin credinţă a trecut poporul prin Marea Roşie ca pe uscat. Când au încercat şi egiptenii, s-au înecat.
30 Prin credinţă au căzut zidurile Ierihonului, după ce le înconjuraseră timp de şapte zile.
31 Prin credinţă n-a pierit prostituata Rahav împreună cu cei care n-au ascultat – pentru că i-a primit bine pe spioni.
32 Şi ce-aş mai putea spune? N-am suficient timp să vorbesc despre Ghedeon, Barac, Samson, Iefta, David, Samuel şi despre profeţi.
33 Prin credinţă au cucerit ei împărăţii, au administrat dreptatea, au obţinut promisiunile, au închis gurile leilor,
34 au stins furia flăcărilor, au scăpat de tăişul sabiei, din oameni slabi au fost făcuţi oameni puternici, au devenit tari în război, au alungat armatele străine,
35 femeile şi-au primit morţii înviaţi, alţii au fost torturaţi şi au refuzat să fie eliberaţi, ca să obţină o înviere mai bună,
36 alţii au îndurat bătaie de joc şi biciuire, şi chiar lanţuri şi închisoare,
37 au fost împroşcaţi cu pietre, au fost tăiaţi în două cu fierăstrăul, au fost ucişi cu sabia, au umblat îmbrăcaţi în piei de oi şi de capre, săraci, persecutaţi, chinuiţi,
38 ei – de care lumea nu era vrednică – au pribegit prin deşert şi prin munţi, prin peşteri şi prin gropile pământului.
39 Ei toţi au fost vorbiţi de bine pentru credinţa lor, însă n-au primit ceea ce a fost promis,
40 întrucât Dumnezeu a ales dinainte un plan mai bun pentru noi, astfel ca doar împreună cu noi ei să ajungă la desăvârşire.