12
De aceea, întrucât suntem înconjuraţi de un nor aşa de mare de martori, să dăm la o parte orice ne-ar putea împiedica şi păcatul care ne prinde atât de strâns şi să alergăm cu perseverenţă în cursa care ne stă înainte!
Să ne fixăm atenţia asupra lui Isus, Cel care iniţiază şi desăvârşeşte credinţa, Cel care, pentru bucuria ce-I stătea înainte, a îndurat crucea, dispreţuindu-i ruşinea, şi S-a aşezat la dreapta tronului lui Dumnezeu!
Gândiţi-vă cu atenţie la Cel care a îndurat o astfel de împotrivire faţă de El Însuşi din partea păcătoşilor, ca să nu vă lăsaţi descurajaţi şi să nu renunţaţi!
În lupta voastră împotriva păcatului încă nu v-aţi împotrivit până la moarte
şi aţi uitat în întregime încurajarea pe care v-o spune, ca unor fii:Fiul meu, nu dispreţui disciplinarea Domnului, nu descuraja când eşti mustrat de El –
pentru că Domnul îl disciplinează pe cel pe care-l iubeşte şi-l pedepseşte pe orice fiu pe care-l primeşte!
Răbdaţi încercările de dragul disciplinei! Dumnezeu se poartă cu voi ca şi cu nişte fii. Care copil nu este disciplinat de tatăl lui?
Însă dacă voi nu aveţi parte de disciplina de care au parte toţi copiii, atunci sunteţi copii nelegitimi, nu fii!
Mai mult, în cazul părinţilor noştri omeneşti – ei ne-au disciplinat, iar noi i-am respectat; n-ar trebui, cu atât mai mult, să ne supunem Tatălui duhurilor şi să trăim?
10 Ei ne-au disciplinat pentru scurt timp, aşa cum li s-a părut lor cel mai bine, însă El ne disciplinează pentru ca noi să avem parte de sfinţenia Lui.
11 Întotdeauna orice disciplinare este mai degrabă dureroasă decât plăcută, dar mai târziu cei care au fost disciplinaţi prin ea adună răsplata paşnică a unei vieţi drepte.
12 De aceea, întăriţi-vă braţele lipsite de putere şi genunchii slabi!
13 Faceţi cărări drepte pentru picioarele voastre, pentru ca cel şchiop să nu-şi scrântească piciorul, ci mai degrabă să fie vindecat!
14 Toţi să urmăriţi pacea şi sfinţirea, fără care nimeni nu va vedea pe Domnul!
15 Fiţi atenţi ca nici unul să nu se întoarcă de la harul lui Dumnezeu, ca nici un lăstar de amărăciune să nu crească şi să provoace durere, iar prin el mulţi să se pângărească!
16 Fiţi atenţi ca nimeni să nu fie imoral sau lumesc, ca Esau, care pentru o mâncare şi-a vândut drepturile de întâi născut!
17 Voi ştiţi că, mai târziu, când a vrut să-şi moştenească binecuvântarea, a fost respins, chiar dacă a căutat-o cu lacrimi, deoarece n-a găsit loc pentru pocăinţă.
18 N-aţi venit la un munte care poate fi atins, care arde cu foc, n-aţi venit nici la întuneric, negură şi furtună,
19 nici la sunet de trâmbiţă şi la o voce ale cărei cuvinte i-a făcut pe cei care au auzit-o să ceară să nu li se mai vorbească –
20 pentru că n-au putut îndura porunca dată: Chiar dacă un animal atinge muntele, trebuie să fie omorât cu pietre!;
21 priveliştea era atât de înspăimântătoare, încât Moise a spus: Tremur de frică! –
22 ci aţi venit la muntele Sion, la cetatea Dumnezeului cel viu, Ierusalimul ceresc, la miile de îngeri adunaţi pentru sărbătoare,
23 la Biserica întâilor născuţi scrişi în ceruri, la Dumnezeu, Judecătorul tuturor, la duhurile desăvârşite ale celor drepţi,
24 la Isus, Mijlocitorul noului legământ, şi la sângele stropit, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.
25 Aveţi grijă să nu-L respingeţi pe Cel care vă vorbeşte! Dacă cei care n-au vrut să-L asculte pe Cel care le-a adus mesajul divin pe pământ n-au scăpat, cu atât mai mult nu vom scăpa noi, dacă ne întoarcem de la Cel care ni-l aduce din ceruri!
26 Atunci vocea Lui a clătinat pământul, dar acum a promis că Eu voi clătina încă o dată, nu numai pământul, ci şi cerul.
27 Cuvintele „încă o dată” arată înlăturarea a ceea ce poate fi clătinat – adică lucrurile create – astfel încât să rămână ceea ce nu poate fi clătinat.
28 De aceea, întrucât primim o Împărăţie care nu poate fi clătinată, să mulţumim şi să ne închinăm lui Dumnezeu într-un mod care-I place, cu reverenţă şi respect profund,
29 pentru că Dumnezeul nostru este un foc mistuitor!