5
Orice mare preot este ales dintre oameni şi desemnat să-I slujească lui Dumnezeu pentru ei, ca să aducă atât daruri, cât şi jertfe pentru păcate.
El trebuie să fie blând cu cei care sunt neştiutori şi se rătăcesc. Pentru că el însuşi este slab în multe feluri,
trebuie să aducă jertfe atât pentru păcatele lui, cât şi pentru ale poporului.
Nu el îşi ia această onoare, ci este chemat de Dumnezeu – aşa cum a fost şi Aron.
Tot astfel, nici Cristos nu S-a glorificat pe Sine, devenind Mare Preot, ci Dumnezeu I-a spus:Tu eşti Fiul Meu, astăzi Te-am născut!,
aşa cum spune şi în altă parte:Tu eşti preot pentru totdeauna, conform ordinului preoţesc al lui Melhisedec.
El, în timpul vieţii Lui pe pământ, s-a rugat şi I-a cerut lui Dumnezeu, cu strigăte puternice şi cu lacrimi către Cel care a putut să-L scape de la moarte – şi a fost auzit datorită reverenţei Sale.
Chiar dacă era Fiu, a învăţat să asculte prin ceea ce a suferit
şi, fiind făcut desăvârşit, a devenit sursa unei salvări veşnice pentru toţi cei care ascultă de El,
10 fiind numit Mare Preot de către Dumnezeu, conform ordinului preoţesc al lui Melhisedec.
11 Cu privire la aceasta avem multe să vă spunem, dar este greu de explicat, pentru că aţi ajuns greoi la minte.
12 De fapt, cu toate că acum trebuia să fiţi învăţători, voi aveţi din nou nevoie de cineva care să vă înveţe adevărurile elementare despre cuvintele lui Dumnezeu – aveţi nevoie de lapte, nu de hrană tare.
13 Oricine se hrăneşte cu lapte nu este familiarizat cu învăţătura despre dreptate, pentru că este copil.
14 Însă hrana tare este pentru cei maturi, care, prin practică, şi-au antrenat capacitatea de înţelegere pentru a distinge binele de rău.