1 De aceea, lăsaţi aspectele elementare ale adevărului despre Cristos şi să ne îndreptăm spre maturitate! Nu trebuie să punem din nou temelia: pocăinţa de faptele care duc la moarte, credinţa în Dumnezeu,
2 învăţătura despre botezuri, punerea mâinilor, învierea morţilor şi judecata veşnică.
3 Vom face aceasta dacă va permite Dumnezeu.
4 Cei care odată au fost luminaţi, au gustat darurile cereşti,
5 au avut parte de Duhul Sfânt şi au gustat bunătatea Cuvântului lui Dumnezeu şi puterile veacului viitor,
6 dar care au căzut, este imposibil să fie aduşi înapoi la pocăinţă – întrucât ei Îl răstignesc din nou pe Fiul lui Dumnezeu şi-L fac de ocară.
7 Când pământul absoarbe ploaia care deseori cade pe el şi dă plante care sunt folositoare celor pentru care este cultivat, el primeşte binecuvântarea de la Dumnezeu.
8 Dacă însă dă spini şi mărăcini, atunci nu este de nici un folos şi urmează să fie blestemat – sfârşitul lui va fi în foc.
9 Iubiţilor, chiar dacă vorbim astfel, suntem convinşi, în ce vă priveşte, de lucruri mai bune, lucruri care însoţesc salvarea.
10 Dumnezeu nu este nedrept – El nu uită lucrarea voastră şi dragostea pe care aţi arătat-o pentru Numele Lui, faptul că i-aţi slujit pe sfinţi şi continuaţi s-o faceţi.
11 Dorim mult ca fiecare dintre voi să arate aceeaşi sârguinţă până la sfârşit, astfel încât să se împlinească ceea ce speraţi;
12 să nu fiţi leneşi, ci urmaţi exemplul celor care, prin credinţă şi răbdare, moştenesc promisiunile!
13 Când Dumnezeu i-a făcut o promisiune lui Avraam, pentru că nu avea pe nimeni mai mare pe care să jure, a jurat pe Sine Însuşi,
14 spunând: Cu siguranţă te voi binecuvânta cu binecuvântări şi te voi înmulţi foarte mult.
15 El a aşteptat cu răbdare şi a obţinut promisiunea.
16 Oamenii jură pe cineva mai mare decât ei, iar un jurământ – care face cunoscut faptul că un lucru este adevărat şi sigur – pune capăt oricăror dispute dintre ei.
17 În acelaşi fel, când Dumnezeu a vrut să le arate mai clar moştenitorilor promisiunii caracterul neschimbător al planului Său, El a garantat acest lucru printr-un jurământ,
18 pentru ca, prin două lucruri neschimbătoare, în care este imposibil ca Dumnezeu să fie găsit mincinos, noi să avem siguranţă şi astfel să fim puternic încurajaţi să punem mâna pe speranţa care ne stă înainte.
19 Avem această speranţă ca pe o ancoră pentru suflet, fermă şi sigură şi care pătrunde în partea dinăuntru – dincolo de perdea –
20 unde, pentru a ne arăta calea, Isus, care a intrat înaintea noastră, a intrat pentru noi. El a devenit Mare Preot pentru totdeauna, conform ordinului preoţesc al lui Melhisedec.