1 Iacov, sclav al lui Dumnezeu şi al Domnului Isus Cristos, către cele douăsprezece seminţii care se află în diaspora: salutări!
2 Fraţii mei, consideraţi o mare bucurie atunci când treceţi prin tot felul de încercări,
3 pentru că voi ştiţi că încercarea credinţei voastre produce răbdare,
4 iar răbdarea trebuie să-şi încheie lucrarea, ca să fiţi maturi şi întregi, fără să vă lipsească nimic.
5 Însă dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea, să o ceară de la Dumnezeu, care le dă tuturor cu generozitate şi din toată inima, şi îi va fi dată.
6 Dar să ceară cu credinţă, fără să aibă îndoieli, pentru că acela care are îndoieli este ca valul mării – dus de vânt încoace şi încolo;
7 acel om nu trebuie să se aştepte să primească ceva de la Domnul –
8 este un om nehotărât şi instabil în toate căile lui.
9 Fratele umil să se laude când este înălţat,
10 iar cel bogat să se laude când este umilit, pentru că va trece ca floarea ierbii.
11 Soarele răsare, cu căldura lui arzătoare, şi iarba se usucă, floarea ei cade şi frumuseţea înfăţişării ei piere. La fel va trece şi cel bogat, în timp ce este ocupat cu treburile lui.
12 Fericit este omul care rezistă atunci când este ispitit! Un astfel de om este aprobat şi va primi coroana vieţii, pe care Domnul le-a promis-o celor care-L iubesc.
13 Nimeni nu trebuie să spună, atunci când este ispitit: „Sunt ispitit de Dumnezeu!”, pentru că Dumnezeu nu poate fi ispitit de rău şi El nu ispiteşte pe nimeni.
14 Însă fiecare este ispitit atunci când este atras şi momit de pofta lui.
15 Atunci pofta concepe şi naşte păcatul, iar păcatul, când şi-a terminat lucrarea, naşte moartea.
16 Nu vă înşelaţi, fraţii mei iubiţi!
17 Orice dar bun şi orice dar desăvârşit este de sus, coboară de la Tatăl luminilor, în care nu există nici o schimbare şi care nu Se schimbă ca umbra.
18 Prin voia Lui, El ne-a născut prin Cuvântul adevărului, ca să fim un fel de prim rod între creaturile Lui.
19 Fraţii mei, trebuie să înţelegeţi: fiecare om trebuie să se grăbească atunci când este vorba să asculte şi să fie încet atunci când este vorba să vorbească sau să se mânie,
20 pentru că mânia unui om nu duce la realizarea dreptăţii lui Dumnezeu.
21 De aceea, daţi la o parte orice necurăţie morală şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe cuvântul sădit, care are puterea de a vă salva sufletele!
22 Fiţi oameni care împlinesc Cuvântul şi nu doar ascultători care se înşală pe ei înşişi!
23 Acela care doar ascultă, dar nu împlineşte, este ca un om care-şi priveşte faţa în oglindă –
24 se uită la el însuşi, apoi pleacă şi uită imediat cum era.
25 Însă cel care se uită în Legea desăvârşită – Legea libertăţii – şi perseverează, nefiind unul care aude şi apoi uită, ci unul care face ceea ce trebuie să facă, acela va fi fericit în ceea ce face.
26 Dacă cineva crede că este religios, dar nu-şi stăpâneşte limba, se înşală pe sine, iar religia lui este fără valoare.
27 Religia curată şi nepângărită înaintea lui Dumnezeu este aceasta: să ai grijă de orfani şi de văduve în necazurile lor şi să te păstrezi neîntinat de lume.