1 Fraţii mei, să nu existe favoritism în felul cum ţineţi credinţa în Domnul nostru glorios Isus Cristos!
2 Dacă în adunarea voastră intră un om cu inel de aur şi îmbrăcat cu haine frumoase şi intră şi un om sărac, îmbrăcat în haine murdare,
3 iar voi îi daţi o atenţie deosebită celui îmbrăcat în haine frumoase şi-i spuneţi: „Ia loc aici, te rog!”, pe când celui sărac îi spuneţi: „Stai acolo!” sau „Stai la picioarele mele!”,
4 oare nu faceţi voi deosebire între voi şi nu deveniţi judecători cu gânduri rele?
5 Ascultaţi, fraţii mei iubiţi! Nu i-a ales oare Dumnezeu pe săracii acestei lumi ca să fie bogaţi în credinţă şi moştenitori ai Împărăţiei pe care le-a promis-o celor care-L iubesc?
6 Însă voi l-aţi dezonorat pe cel sărac! Oare nu cei bogaţi vă asupresc şi vă târăsc prin tribunale?
7 Oare nu sunt ei cei care insultă Numele bun care este chemat peste voi?
8 Dacă, pe de o parte, împliniţi Legea împărătească, în conformitate cu Scriptura – iubeşte-l pe aproapele tău ca pe tine însuţi – atunci faceţi bine,
9 însă dacă, pe de altă parte, daţi dovadă de părtinire, atunci păcătuiţi şi sunteţi mustraţi de Lege, ca nişte călcători de Lege.
10 Oricine ascultă de întreaga Lege, dar calcă o singură poruncă, se face vinovat de toate –
11 pentru că Acela care a spus: Să nu comiţi adulter! a spus şi: Să nu ucizi! Aşadar, dacă nu comiţi adulter, dar ucizi, ai devenit un călcător al Legii!
12 Aşa să vorbiţi şi aşa să şi faceţi, ca unii care urmează să fie judecaţi de Legea libertăţii.
13 Judecata va fi fără îndurare faţă de cel care n-a arătat îndurare. Mila triumfă asupra judecăţii.
14 Fraţii mei, ce folos are cineva dacă spune: „Eu am credinţă!”, dacă faptele lui nu o dovedesc? Oare poate o astfel de credinţă să-l salveze?
15 Dacă un frate sau o soră au nevoie de îmbrăcăminte şi sunt lipsiţi de hrana zilnică,
16 iar vreunul dintre voi le spune: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!”, însă nu le asigură lucrurile de care au ei nevoie, ce folos?
17 La fel şi credinţa singură – dacă nu are fapte – este moartă.
18 Însă cineva ar putea spune: „Tu ai credinţă, iar eu am fapte. Arată-mi credinţa ta fără fapte, iar eu îţi voi arăta credinţa mea prin faptele mele!”
19 Tu crezi că există un singur Dumnezeu? Bine faci! Dar şi demonii cred – şi se înfioară!…
20 Om fără minte! Vrei să ţi se arate că credinţa fără fapte este nefolositoare?
21 Oare strămoşul nostru Avraam n-a fost considerat drept prin fapte, atunci când l-a adus ca jertfă pe fiul său Isaac, pe altar?
22 Vezi că credinţa a lucrat împreună cu faptele lui şi credinţa a fost desăvârşită prin fapte –
23 şi a fost împlinită Scriptura, care spune: Avraam L-a crezut pe Dumnezeu şi a fost considerat drept şi a fost numit „prietenul lui Dumnezeu”.
24 Vedeţi deci că un om este considerat drept prin fapte – nu numai prin credinţă.
25 În acelaşi fel, prostituata Rahav n-a fost oare considerată dreaptă prin fapte, atunci când i-a primit bine pe cei trimişi şi i-a trimis pe un alt drum?
26 Aşa cum trupul fără duh este mort, tot astfel şi credinţa fără fapte este moartă.