1 În prima zi din săptămână, Maria Magdalena a venit la mormânt dis-de-dimineaţă, când încă era întuneric. A văzut că piatra fusese luată de pe mormânt.
2 A alergat şi a venit la Simon Petru şi la celălalt ucenic – cel pe care-l iubea Isus – şi le-a zis: „L-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde L-au pus!”
3 Atunci Petru şi celălalt ucenic au ieşit şi s-au dus la mormânt.
4 Au alergat amândoi, dar celălalt ucenic l-a întrecut pe Petru şi a ajuns primul la mormânt.
5 S-a aplecat şi a văzut pânzele acolo, dar n-a intrat.
6 În urma lui a venit şi Simon Petru; a intrat în mormânt şi a văzut pânzele zăcând acolo,
7 dar giulgiul care fusese pe capul lui Isus nu era împreună cu pânzele, ci era înfăşurat şi aşezat separat.
8 Atunci a intrat şi celălalt ucenic, care ajunsese primul la mormânt, a văzut şi a crezut –
9 pentru că nu înţeleseseră Scriptura (că El trebuia să învie dintre cei morţi).
10 Apoi ucenicii s-au dus din nou acasă.
11 Maria însă stătea afară, lângă mormânt, şi plângea. În timp ce plângea, s-a aplecat deasupra mormântului
12 şi a văzut doi îngeri în alb, aşezaţi unul la cap şi unul la picioare în locul unde fusese pus trupul lui Isus.
13 Ei au întrebat-o: „Femeie, de ce plângi?” Ea le-a răspuns: „L-au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus!”
14 După ce a spus acestea, s-a întors şi L-a văzut pe Isus stând acolo – dar nu ştia că este Isus.
15 Isus a întrebat-o: „Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi?” Crezând că este grădinarul, ea I-a zis: „Domnule, dacă Tu L-ai luat, spune-mi unde L-ai pus – şi eu Îl voi lua!”
16 Isus i-a zis: „Maria!” Ea s-a întors şi I-a zis în evreieşte: „Rabuni!” (care înseamnă: „Învăţătorule!”).
17 Isus i-a zis: „Nu Mă ţine, pentru că încă nu M-am suit la Tatăl! Du-te însă la fraţii Mei şi spune-le: „Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru, la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru!”
18 Maria Magdalena s-a dus şi i-a anunţat pe ucenici: „L-am văzut pe Domnul!” şi că El i-a spus acestea.
19 În seara acelei zile – prima zi din săptămână – în timp ce acolo unde erau ucenicii uşile erau încuiate de frica iudeilor, Isus a venit, a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”
20 Spunând acestea, le-a arătat mâinile şi coasta Lui. Ucenicii s-au bucurat când L-au văzut pe Domnul.
21 Isus le-a zis din nou: „Pace vouă! Aşa cum M-a trimis Tatăl pe Mine, aşa vă trimit şi Eu pe voi!”
22 Spunând aceasta, a suflat peste ei şi le-a zis: „Primiţi Duh Sfânt!
23 Celor cărora le veţi ierta păcatele, vor fi iertate, iar celor cărora le veţi ţine, vor fi ţinute.”
24 Însă Toma (unul dintre cei doisprezece, cel numit „Geamănul”) nu era cu ei când a venit Isus.
25 Ceilalţi ucenici i-au spus: „L-am văzut pe Domnul!”, însă el le-a zis: „Dacă nu văd în mâinile Lui semnul cuielor, dacă nu pun degetul meu în semnul cuielor şi dacă nu pun mâna mea în coasta Lui – nu voi crede!”
26 După opt zile, ucenicii erau din nou înăuntru, iar Toma era cu ei. Isus a venit – deşi uşile erau încuiate – a stat în mijlocul lor şi le-a zis: „Pace vouă!”
27 Apoi i-a zis lui Toma: „Adu-ţi degetul aici şi priveşte-Mi mâinile; adu-ţi mâna şi pune-o în coasta Mea – şi nu fi necredincios, ci credincios!”
28 Toma I-a răspuns: „Domnul meu şi Dumnezeul meu!”
29 Isus i-a zis: „Ai crezut pentru că M-ai văzut? Fericiţi sunt cei care n-au văzut şi au crezut!”
30 Isus a făcut multe alte semne înaintea ucenicilor Lui, semne care nu sunt scrise în această carte;
31 însă acestea au fost scrise ca voi să credeţi că Isus este Cristos, Fiul lui Dumnezeu, şi, crezând, să aveţi viaţă în Numele Lui.