1 Sărbătoarea Azimilor şi a Paştelui urma să înceapă peste două zile. Conducătorii preoţilor şi învăţătorii Legii încercau să pună la cale un plan cu ajutorul căruia să-L aresteze pe Isus folosind trădarea, apoi să-L omoare –
2 însă ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca nu cumva să se stârnească vreo răscoală în popor.”
3 În timp ce se afla în Betania, luând masa în casa lui Simon leprosul a venit o femeie cu un vas de alabastru, plin cu parfum de nard curat – un parfum foarte scump. Ea a spart vasul de alabastru şi a vărsat parfumul pe capul lui Isus.
4 Unii au fost indignaţi şi au zis: „Care este scopul acestei risipe de parfum?
5 Acest parfum se putea vinde cu trei sute de dinari, care să fie daţi săracilor!” – şi o certau pe femeie cu asprime.
6 Însă Isus a zis: „Lăsaţi-o în pace! De ce o necăjiţi? Ea a făcut un lucru frumos pentru Mine!
7 Pe săraci îi aveţi cu voi întotdeauna şi puteţi să le faceţi bine oricând vreţi, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.
8 Ea a făcut ce a putut: Mi-a uns trupul dinainte, pregătindu-Mă astfel pentru îngropare.
9 Vă spun, într-adevăr, că în toată lumea unde se va predica Evanghelia se va spune şi ce a făcut această femeie, pentru ca oamenii să-şi amintească de ea.”
10 Atunci Iuda iscarioteanul, unul din cei doisprezece, s-a dus la conducătorii preoţilor ca să-L trădeze.
11 Ei s-au bucurat când au auzit aceasta şi i-au promis bani, aşa că Iuda a început să caute un prilej pentru a-L trăda.
12 În prima zi a sărbătorii Azimilor, când se jertfeşte mielul de Paşte, ucenicii L-au întrebat: „Unde vrei să ne ducem să-Ţi pregătim masa de Paşte?”
13 El i-a trimis pe doi dintre ucenici în cetate şi le-a zis: „Duceţi-vă în cetate – şi veţi întâlni un om care duce un vas cu apă; urmaţi-l până la casa unde va intra el, iar acolo spuneţi stăpânului casei aşa:
14 „Învăţătorul zice: îCare este camera în care Eu şi ucenicii Mei vom lua masa de Paşte?î”
15 El vă va arăta la etaj o cameră mare şi gata aranjată – acolo să faceţi pregătiri pentru noi.”
16 Ucenicii au plecat şi s-au dus în cetate şi acolo au găsit aşa cum le spusese Isus. Au pregătit masa de Paşte,
17 iar seara a venit Isus cu cei doisprezece.
18 În timp ce se aflau la masă şi mâncau, Isus a zis: „Vă spun, într-adevăr, că cel care Mă va da în mâinile lor este unul dintre voi, care mănâncă împreună cu Mine.”
19 Ei s-au întristat foarte tare şi au început să-L întrebe, unul câte unul: „Nu-i aşa că nu eu?”
20 El le-a zis: „Unul din cei doisprezece care mănâncă cu Mine.
21 Fiul Omului va muri, aşa cum este scris cu privire la El, dar vai de acela care-L va trăda pe Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el nici să nu se fi născut!”
22 În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine, a rostit binecuvântarea, apoi a frânt-o, le-a dat-o ucenicilor şi a zis: „Luaţi! Acesta este trupul Meu.”
23 A luat apoi un pahar şi, după ce a rostit binecuvântarea, l-a dat ucenicilor şi toţi au băut din el.
24 Isus le-a zis: „Acesta este sângele Meu, sânge care pecetluieşte legământul, întrucât Eu mor ca jertfă pentru mulţi oameni.
25 Vă spun că, într-adevăr, nu voi mai bea din rodul viţei până când îl voi bea nou, în Împărăţia lui Dumnezeu.”
26 După ce au cântat, s-au dus pe Muntele Măslinilor.
27 Isus le-a zis: „Toţi veţi fi împinşi să Mă trădaţi, pentru că este scris:Voi lovi de moarte păstorul – şi oile se vor împrăştia.
28 Dar după învierea Mea voi merge înaintea voastră în Galileea.”
29 Petru I-a zis: „Chiar dacă toţi Te vor trăda, eu n-o voi face!”
30 Isus i-a răspuns: „Îţi spun, într-adevăr, că astăzi, în noaptea aceasta, înainte de al doilea cântat al cocoşului, vei spune de trei ori că nu Mă cunoşti.”
31 Dar Petru a insistat şi mai tare: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine – tot nu voi spune că nu Te cunosc!” Şi toţi au spus la fel.
32 S-au dus într-un loc numit Ghetsimani şi acolo Isus le-a zis ucenicilor Săi: „Aşezaţi-vă aici până când Eu mă voi ruga.”
33 I-a luat cu El pe Petru, pe Iacov şi pe Ioan. A fost cuprins de nelinişte şi de tulburare –
34 şi le-a zis: „Sunt atât de îndurerat, încât durerea aproape că Mă omoară – rămâneţi aici şi staţi treji!”
35 S-a îndepărtat puţin, a căzut la pământ şi s-a rugat ca, dacă este posibil, să fie îndepărtat de la El ceasul acela greu.
36 A zis: „Tată, la Tine totul este posibil. Îndepărtează acest pahar de la Mine! Totuşi, fie nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!”
37 A venit şi i-a găsit pe ucenici dormind – şi i-a zis lui Petru: „Simon, dormi?! N-ai putut să stai treaz nici măcar o oră?!
38 Staţi treji şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în păcat atunci când sunteţi ispitiţi! Duhul este înflăcărat, dar trupul este slab.”
39 S-a dus şi s-a rugat iar, spunând aceleaşi cuvinte,
40 apoi a venit din nou şi i-a găsit iarăşi dormind, pentru că le era foarte somn. Ei nu ştiau ce să-I răspundă.
41 Când a venit a treia oară, le-a zis: „Încă mai dormiţi şi vă odihniţi? Ajunge! A sosit ora – Fiul Omului este dat în mâinile păcătoşilor.
42 Sculaţi-vă şi haideţi să mergem! Uite că vine cel care M-a trădat!”
43 Şi imediat, în timp ce El vorbea încă, a sosit Iuda, unul din cei doisprezece, împreună cu o mulţime de oameni cu săbii şi ciomege, trimişi de către conducătorii preoţilor, de către învăţătorii Legii şi de către bătrâni.
44 Trădătorul le dăduse următorul semn de recunoaştere: „Cel pe care-L voi săruta, Acela este! Să-L arestaţi şi să-L luaţi sub pază!”
45 Când a venit, s-a îndreptat imediat spre Isus şi I-a zis: „Învăţătorule!”, apoi L-a sărutat.
46 Atunci ei au pus mâna pe Isus şi L-au arestat.
47 Văzând aceasta, unul din cei care se aflau acolo a scos sabia şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea.
48 Isus le-a zis: „Aţi venit să Mă prindeţi cu săbii şi ciomege, ca pe un tâlhar?
49 Eram cu voi în Templu în fiecare zi şi dădeam învăţătură, dar nu M-aţi arestat! Însă aşa se împlinesc Scripturile!”
50 Toţi L-au părăsit şi au fugit.
51 Un tânăr, care avea doar o pânză înfăşurată în jurul trupului, Îl urma pe Isus. L-au prins şi pe el,
52 dar el a lăsat pânza în mâinile lor şi a fugit dezbrăcat.
53 Pe Isus L-au dus la marele preot, iar acolo s-au adunat toţi conducătorii preoţilor, bătrânii şi învăţătorii Legii.
54 Petru L-a urmat de la distanţă, până în curtea palatului marelui preot. S-a aşezat împreună cu slujitorii de la palat şi se încălzea la foc.
55 Conducătorii preoţilor şi întregul Sinedriu încercau să găsească o mărturie împotriva lui Isus, ca să-L poată condamna la moarte, dar n-au găsit,
56 pentru că, deşi mulţi dădeau mărturii false împotriva Lui, mărturiile lor nu se potriveau între ele.
57 Unii s-au ridicat şi au depus împotriva Lui o mărturie falsă, spunând:
58 „Noi L-am auzit zicând: „Eu voi dărâma acest Templu, făcut de mâna omului, şi în trei zile voi construi un altul, care nu va fi făcut de mâna omului” –
59 dar nici măcar în privinţa aceasta nu se potrivea mărturia lor.
60 Marele preot s-a ridicat în picioare, în mijloc, şi L-a întrebat pe Isus: „Nu răspunzi nimic? Ce înseamnă mărturia pe care o aduc aceştia împotriva Ta?”
61 Însă Isus a continuat să tacă şi nu i-a răspuns nimic. Marele preot L-a întrebat din nou: „Tu eşti Cristos, Fiul Celui vrednic de a fi lăudat?”
62 Isus a răspuns: „Da, Eu sunt.Şi Îl veţi vedea pe Fiul Omului aşezat în cea mai înaltă poziţie de autoritate – la dreapta Celui Atotputernic şi venind pe norii de pe cer.”
63 Marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „Ce nevoie mai avem de martori?!
64 Aţi auzit blasfemia! Ce ziceţi?” Toţi L-au condamnat, considerând că este vinovat şi merită pedeapsa cu moartea.
65 Unii au început să-L scuipe şi, acoperindu-I faţa, să-L lovească cu pumnii şi să-I zică: „Profeţeşte!”, apoi slujitorii L-au luat de acolo, pălmuindu-L.
66 În timp ce Petru se afla jos, în curte, a venit una dintre slujnicele marelui preot
67 şi când l-a văzut pe Petru încălzindu-se la foc, s-a uitat la el şi a zis: „Şi tu erai cu Isus din Nazaret!”
68 Dar el a negat, spunând: „Nu ştiu şi nu înţeleg ce spui!” A ieşit afară, în faţa porţii – şi atunci a cântat cocoşul.
69 Slujnica l-a văzut şi a început din nou să le spună celor ce stăteau acolo: „Acesta este dintre ei!”,
70 dar el a negat din nou. După puţin timp, cei care se aflau acolo i-au zis lui Petru: „Cu siguranţă că eşti unul dintre ei, pentru că eşti galileean!”
71 Însă el a început să se blesteme şi să jure: „Nu-L cunosc pe acest om despre care vorbiţi!”
72 Şi imediat a cântat cocoşul a doua oară, iar Petru şi-a amintit ce-i spusese Isus („Înainte de al doilea cântat al cocoşului vei spune de trei ori că nu Mă cunoşti.”) şi, gândindu-se la acest lucru, a început să plângă.