1 Cam în perioada aceea a auzit despre Isus şi tetrarhul Irod,
2 şi a zis slujitorilor săi: „Acesta este Ioan Botezătorul! A înviat dintre cei morţi – şi de aceea lucrează aceste puteri prin el!”
3 Cu câtva timp în urmă, Irod ordonase arestarea lui Ioan şi-l trimisese la închisoare. A făcut aceasta pentru că Irod era căsătorit cu Irodiada, fosta soţie a fratelui său, Filip,
4 iar Ioan i-a spus: „Nu-ţi este permis să fii căsătorit cu ea!”
5 Irod ar fi vrut să-l omoare, dar se temea de mulţime, pentru că oamenii îl considerau pe Ioan un profet.
6 Însă, la aniversarea zilei de naştere a lui Irod, fiica Irodiadei a dansat înaintea lui şi înaintea musafirilor şi lui Irod i-a plăcut,
7 aşa că i-a promis cu jurământ că-i va da orice îi va cere.
8 Atunci ea, îndemnată de mama ei, i-a spus: „Dă-mi aici, pe o farfurie, capul lui Ioan Botezătorul!”
9 Regele s-a întristat, dar, din cauza jurământului făcut în faţa musafirilor săi, a ordonat să-i fie dat
10 şi a trimis să fie decapitat Ioan în închisoare.
11 Capul lui a fost adus pe o farfurie şi dat fetei, care l-a dus mamei ei.
12 Ucenicii lui Ioan au venit să-i ia trupul şi l-au îngropat. Apoi s-au dus şi L-au anunţat pe Isus.
13 Când a auzit aceasta, Isus a plecat de acolo cu o barcă şi s-a dus într-un loc retras, ca să poată fi singur, dar, când mulţimile au aflat acest lucru, au plecat din cetăţile lor şi au mers după El pe jos,
14 aşa că atunci când a coborât din barcă, Isus a văzut mulţimile înaintea Lui. I s-a făcut milă de ele şi i-a vindecat pe cei bolnavi.
15 Când s-a înserat, ucenicii au venit la El şi I-au spus: „Aici este un loc pustiu şi deja s-a făcut târziu. Lasă mulţimile să plece prin sate ca să-şi cumpere ceva de mâncare.”
16 Însă Isus le-a spus: „Daţi-le voi de mâncare!”
17 Ucenicii I-au răspuns: „N-avem aici decât cinci pâini şi doi peşti.”
18 El le-a zis: „Aduceţi-le la Mine!”
19 A poruncit mulţimilor să se aşeze pe iarbă, a luat cele cinci pâini şi cei doi peşti, a privit înspre cer, le-a binecuvântat şi le-a frânt, apoi le-a dat ucenicilor Săi, iar ucenicii le-au dat mulţimilor.
20 Au mâncat toţi până s-au săturat şi s-au adunat şi douăsprezece coşuri pline cu firimiturile rămase.
21 Cei care au mâncat au fost cinci mii de bărbaţi, în afară de femei şi de copii.
22 Imediat după aceea, Isus a poruncit ucenicilor Săi să se îmbarce şi să treacă de partea cealaltă a mării, până când El va da drumul mulţimilor.
23 După ce i-a trimis acasă pe oameni, Isus S-a suit pe munte, singur, ca să se roage. Se înserase, iar El era singur acolo.
24 Barca se îndepărtase deja mult de la ţărm şi era lovită şi purtată încolo şi încoace de valuri, pentru că vântul sufla împotrivă.
25 Cam între trei şi şase dimineaţa, El s-a dus la ei mergând pe mare.
26 Ucenicii L-au văzut mergând pe mare şi s-au speriat foarte tare. „Este o stafie!”, ziceau ei şi ţipau de frică.
27 Imediat Isus le-a spus: „Curaj! Eu sunt! Nu vă temeţi!”
28 Petru I-a răspuns: „Doamne, dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape!”
29 Isus i-a zis: „Vino!” Petru a coborât din barcă şi s-a îndreptat spre Isus mergând pe ape.
30 Dar când a văzut vântul puternic i s-a făcut frică şi, începând să se scufunde, a strigat: „Doamne, salvează-mă!”
31 Isus a întins imediat mâna, l-a prins şi i-a zis: „Ce puţină credinţă ai! De ce ai avut îndoieli?”
32 După ce s-au urcat în barcă, vântul s-a oprit.
33 Cei din barcă I s-au închinat şi au zis: „Într-adevăr, Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!”
34 Au ajuns pe celălalt ţărm, în regiunea Ghenezaretului.
35 Oamenii de acolo L-au recunoscut pe Isus şi au dat de veste în toate regiunile din jur, aşa că au venit toţi cei care erau bolnavi.
36 Îl rugau să-i lase doar să se atingă de marginea hainei Lui – şi toţi cei care se atingeau se însănătoşeau.