1 Chiar atunci ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat: „Aşadar, cine este cel mai mare în Împărăţia cerurilor?”
2 Isus a chemat un copil şi l-a aşezat în mijlocul lor,
3 apoi le-a zis: „Vă spun, într-adevăr, că dacă nu vă schimbaţi şi nu deveniţi ca şi copiii, nu veţi intra în Împărăţia cerurilor!
4 Deci cel mai mare în Împărăţia cerurilor este cel care se smereşte ca un copil,
5 iar cel care, pentru Mine, primeşte un copil, acela pe Mine Mă primeşte.
6 Pentru cel care ar face ca vreunul dintre aceşti micuţi să-şi piardă credinţa în Mine sau să păcătuiască, ar fi mai bine dacă i s-ar lega de gât o piatră de moară dintre cele mari şi ar fi înecat în adâncul mării.
7 Vai de lumea aceasta, din cauza lucrurilor care-i fac pe oameni să-şi piardă credinţa sau să păcătuiască! Acestea sunt inevitabile, dar vai de omul prin care vin ele!
8 Dacă mâna sau piciorul tău te împing să-ţi pierzi credinţa, taie-le şi aruncă-le, pentru că este mai bine pentru tine să intri în viaţă infirm sau şchiop, decât să ai două mâini şi două picioare şi să fii aruncat în focul veşnic, adică în iad!
9 De asemenea, dacă ochiul tău te împinge să-ţi pierzi credinţa, scoate-l şi aruncă-l, pentru că este mai bine pentru tine să intri în viaţă cu un singur ochi, decât să ai amândoi ochii şi să fii aruncat în focul iadului!
10 Fiţi atenţi ca nu cumva să dispreţuiţi pe vreunul dintre aceşti micuţi, pentru că vă spun că îngerii lor din ceruri sunt întotdeauna în prezenţa Tatălui Meu care este în ceruri!
11 
12 Ce părere aveţi despre următorul lucru: dacă unui om care are o sută de oi i se întâmplă să i se rătăcească una dintre ele, nu le lasă el oare pe celelalte nouăzeci şi nouă pe munte şi se duce s-o caute pe cea pierdută?
13 Şi vă spun, într-adevăr, că dacă o găseşte, se bucură de ea mai mult decât de cele nouăzeci şi nouă care nu s-au rătăcit!
14 La fel, nici Tatăl vostru din ceruri nu vrea ca vreunul dintre aceşti micuţi să se piardă.
15 Dacă fratele tău păcătuieşte faţă de tine, du-te şi mustră-l doar între tine şi el. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău,
16 însă dacă nu te ascultă, mai ia cu tine una sau două persoane, pentru ca lucrurile pe care le spui să fie susţinute de doi sau trei martori.
17 Dacă nici pe ei nu vrea să-i asculte, spune acest lucru Bisericii. Dacă şi de Biserică refuză să asculte, atunci să-l consideri la fel ca pe un păgân sau ca pe un colector de impozite.
18 Vă spun că, într-adevăr, orice veţi lega pe pământ va fi legat în cer şi orice veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat în ceruri.
19 De asemenea, vă spun, într-adevăr, că atunci când doi dintre voi se înţeleg pe pământ să ceară un lucru oarecare, Tatăl Meu care este în ceruri le va îndeplini rugămintea,
20 pentru că, dacă undeva sunt adunaţi doi sau trei în Numele Meu, sunt şi Eu acolo, în mijlocul lor.”
21 Atunci Petru L-a întrebat: „Doamne, de câte ori să-l iert pe fratele meu atunci când păcătuieşte faţă de mine? Până la şapte ori?”
22 Isus i-a răspuns: „Eu nu-ţi spun să-l ierţi de cel mult şapte ori, ci chiar de şaptezeci de ori câte şapte.
23 De aceea Împărăţiei cerurilor i se potriveşte parabola următoare: un împărat a vrut să-şi pună în ordine socotelile cu sclavii săi.
24 Când a început să facă verificările, i-au adus pe cineva care-i datora zece mii de talanţi,
25 dar nu putea să-şi plătească datoria, aşa că împăratul a poruncit să fie vândut el, soţia lui, copiii lui şi tot ce avea, pentru a plăti datoria.
26 Sclavul a căzut în genunchi şi l-a rugat: „Mai ai răbdare cu mine şi îţi voi plăti tot ce-ţi datorez!”
27 Stăpânului i s-a făcut milă de el, aşa că l-a eliberat şi i-a anulat şi toată datoria.
28 După ce a ieşit de la împărat, sclavul acela s-a întâlnit cu un altul – care era tot sclav, împreună cu el, şi care-i datora o sută de dinari. L-a prins de guler şi, în timp ce-l strângea de gât, i-a zis: „Plăteşte-ţi datoria pe care o ai la mine!”
29 Celălalt sclav a căzut la pământ şi l-a rugat: „Mai ai răbdare cu mine şi îţi voi plăti!”
30 Dar el n-a vrut, ci l-a dus la închisoare până când îşi va plăti datoria.
31 Ceilalţi sclavi au văzut cele întâmplate şi s-au întristat foarte tare. S-au dus şi i-au povestit în amănunţime stăpânului lor tot ce se întâmplase.
32 Atunci stăpânul lui l-a chemat la el şi i-a zis: „Sclav rău, eu ţi-am iertat ţie toată datoria aceea, pentru că m-ai rugat!
33 Nu trebuia oare să ai şi tu îndurare faţă de celălalt sclav, aşa cum şi eu am avut îndurare faţă de tine?”
34 Stăpânul s-a mâniat şi l-a dat să fie torturat până când îşi va plăti datoria.
35 Tot aşa va face şi Tatăl Meu ceresc cu acela dintre voi, oricare ar fi el, care nu-l iartă pe aproapele lui din toată inima.”