20
Împărăţiei cerurilor i se potriveşte şi parabola următoare: proprietarul unei vii a ieşit dis-de-dimineaţă să angajeze lucrători pentru via lui.
A găsit nişte oameni şi s-a înţeles cu ei să le plătească un dinar pe zi.
Pe la nouă dimineaţa a ieşit din nou şi a văzut alţi oameni care stăteau în piaţă fără să aibă de lucru.
Le-a zis şi acestora: „Duceţi-vă şi voi în via mea şi vă voi da ce vi se va cuveni!”,
aşa că s-au dus şi ei. Pe la douăsprezece şi pe la trei a ieşit din nou şi a făcut la fel.
Pe la cinci a ieşit iar şi a găsit alţii. I-a întrebat: „De ce aţi stat toată ziua fără lucru?”
Ei i-au răspuns: „Pentru că nu ne-a angajat nimeni!” Atunci el le-a zis: „Veniţi şi voi în via mea!”
Când s-a făcut seară, stăpânul viei a zis administratorului său: „Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la ultimii şi până la primii!”
Au venit cei care fuseseră angajaţi la cinci după-amiază şi au primit fiecare câte un dinar.
10 Când au venit cei care fuseseră angajaţi primii, s-au gândit că vor primi mai mult, dar au primit şi ei tot câte un dinar fiecare.
11 Când au văzut acest lucru, au început să se plângă de stăpân,
12 spunând: „Aceşti lucrători au muncit doar o oră şi au fost plătiţi la fel ca şi noi, care am dus greul şi care am muncit în căldura arzătoare a zilei!”
13 Stăpânul a răspuns unuia dintre ei: „Prietene, eu nu te nedreptăţesc! Nu te-ai înţeles cu mine pentru un dinar?
14 Ia ce-ţi aparţine şi pleacă! Eu vreau să-i plătesc acestuia din urmă la fel ca şi ţie!
15 Oare nu-mi este permis să fac ce vreau cu ceea ce-mi aparţine? Sau eşti tu zgârcit şi invidios pentru că eu sunt generos?”
16 Aşa că cei care sunt ultimii vor fi primii, iar cei care sunt primii vor fi ultimii.”
17 În drum spre Ierusalim, Isus i-a luat deoparte pe cei doisprezece ucenici şi a vorbit doar cu ei. El le-a spus:
18 „Ne îndreptăm acum spre Ierusalim. Acolo Fiul Omului va fi dat în mâinile conducătorilor preoţilor şi ale învăţătorilor Legii, iar aceştia Îl vor condamna la moarte
19 şi Îl vor da în mâinile păgânilor ca să-L batjocorească, să-L biciuiască şi să-L răstignească. A treia zi însă va fi înviat.”
20 Atunci a venit la El mama fiilor lui Zebedei, împreună cu fiii ei. I s-a închinat şi a vrut să-I facă o cerere.
21 Isus a întrebat-o: „Ce vrei?” Ea a zis: „Porunceşte ca în Împărăţia Ta aceşti doi fii ai mei să stea unul la dreapta şi altul la stânga Ta!”
22 Isus i-a răspuns: „Nu ştiţi ce cereţi. Puteţi să beţi paharul pe care urmează să-l beau Eu?” Ei au zis: „Putem!”
23 Isus a continuat: „Chiar dacă veţi bea paharul Meu, totuşi nu Eu sunt Cel care va spune cine urmează să stea la dreapta şi la stânga Mea, ci acolo vor sta cei pentru care a fost pregătit locul de către Tatăl Meu.”
24 Ceilalţi zece ucenici au fost indignaţi când au auzit ce au făcut cei doi fraţi.
25 Isus însă i-a chemat la El şi le-a zis: „După cum ştiţi şi voi, conducătorii naţiunilor domnesc peste ele, iar oamenii lor de seamă au autoritate asupra celorlalţi.
26 Însă între voi să nu fie aşa! Cel care vrea să fie mai mare între voi trebuie să devină slujitorul vostru,
27 iar cel care vrea să fie primul trebuie să fie sclavul vostru.
28 Aşa este şi cu Fiul Omului: El a venit nu ca să fie slujit, ci ca El să slujească şi să-Şi dea viaţa ca preţ de răscumpărare, pentru ca mulţi să poată fi eliberaţi.”
29 Când au plecat din Ierihon, au fost urmaţi de o mare mulţime. Pe marginea drumului stăteau doi orbi.
30 Când au auzit că trece Isus, ei au început să strige: „Îndură-te de noi, Doamne, Fiul lui David!”
31 Mulţimea îi certa, spunându-le să tacă, dar ei strigau şi mai tare: „Îndură-te de noi, Doamne, Fiul lui David!”
32 Isus S-a oprit şi i-a întrebat: „Ce vreţi să fac pentru voi?”
33 Ei au răspuns: „Doamne, redă-ne vederea!”
34 Lui Isus I s-a făcut milă de ei, aşa că le-a atins pleoapele şi imediat ei şi-au recăpătat vederea, apoi L-au urmat.