1 Când s-au apropiat de Ierusalim şi au ajuns lângă Betfaghe, lângă Muntele Măslinilor, Isus i-a trimis pe doi dintre ucenicii Săi în sat
2 şi le-a spus: „Mergeţi în satul dinaintea voastră şi veţi găsi o măgăriţă legată, iar lângă ea va fi şi mânzul ei. Dezlegaţi-i şi aduceţi-i la Mine!
3 Dacă vă va întreba cineva ceva, să spuneţi aşa: „Stăpânul are nevoie de ei”, şi îi va trimite imediat.”
4 Acest lucru s-a întâmplat ca să se împlinească profeţia care spune astfel:
5 Spuneţi locuitorilor Ierusalimului: „Împăratul vostru vine la voi blând, călare pe un măgăruş, pe mânzul unui animal de povară.”
6 Ucenicii s-au dus şi au făcut aşa cum le poruncise Isus.
7 Au adus măgăriţa şi mânzul, apoi şi-au pus hainele peste ei, iar Isus a încălecat.
8 Oamenii adunaţi formau o mare mulţime. Unii dintre ei îşi întindeau hainele pe drum, iar alţii tăiau ramuri din copaci şi le împrăştiau pe drum.
9 Mulţimile care mergeau înaintea lui Isus şi cele care-L urmau strigau:Laudă Ţie, Fiul lui David! Binecuvântat este Cel care vine în Numele Domnului! Laudă lui Dumnezeu!
10 Când a intrat în Ierusalim, toţi oamenii din cetate au început să se agite şi să întrebe: „Cine este acesta?”
11 Mulţimea răspundea: „Acesta este Profetul Isus, din oraşul Nazaret din Galileea!”
12 Isus a intrat în Templu şi i-a scos afară pe toţi cei care cumpărau sau vindeau ceva în Templu, a răsturnat mesele celor care schimbau bani şi scaunele celor care vindeau porumbei.
13 „Este scris, a zis El, Casa Mea va fi numită „casă de rugăciune”, dar voi aţi transformat-o într-o peşteră de tâlhari!”
14 Au venit la El în Templu oameni orbi şi infirmi, iar El i-a vindecat.
15 Când au văzut conducătorii preoţilor şi învăţătorii Legii lucrurile minunate pe care le făcea şi pe copiii care strigau în Templu: „Laudă Ţie, Fiul lui David!”, au fost indignaţi
16 şi I-au spus: „Auzi ce spun aceştia?” Isus le-a răspuns: „Da! N-aţi citit niciodată acolo unde scrie că: îi voi face până şi pe copiii mici şi pe sugari să-Mi aducă laude!?”
17 I-a lăsat acolo şi a ieşit din cetate. S-a îndreptat spre Betania, unde a rămas peste noapte.
18 Dimineaţa, când s-a întors din nou în oraş, era flămând.
19 În drum a văzut un smochin şi s-a dus la el, dar n-a găsit decât frunze. Atunci i-a zis: „Niciodată să nu mai rodeşti!” Şi deodată smochinul s-a uscat.
20 Ucenicii s-au mirat când au văzut acest lucru şi L-au întrebat: „Cum de s-a uscat smochinul atât de repede?”
21 Isus le-a răspuns: „Vă spun, într-adevăr, că dacă aţi avea credinţă şi n-aţi avea îndoieli, aţi face nu numai ce am făcut Eu cu smochinul, ci, chiar dacă aţi zice acestui munte: „Ridică-te şi aruncă-te în mare!”, ce aţi zis s-ar întâmpla!
22 Dacă veţi crede, veţi primi tot ce veţi cere în rugăciune.”
23 A intrat apoi în Templu şi, în timp ce dădea învăţătură, au venit la El conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului şi L-au întrebat: „Pe baza cărei autorităţi faci aceste lucruri? Şi cine Ţi-a dat această autoritate?”
24 Isus le-a răspuns: „Vă voi pune şi Eu o întrebare, iar dacă voi Îmi veţi răspunde la ea, vă voi spune şi Eu pe baza cărei autorităţi fac aceste lucruri.
25 De unde avea Ioan dreptul să boteze, de la Dumnezeu sau de la oameni?” Ei au început să vorbească între ei astfel: „Nu putem spune: „De la Dumnezeu!”, pentru că El ne va întreba: „Atunci de ce nu l-aţi crezut?”,
26 dar nu putem spune nici „De la oameni!”, pentru că ne temem de mulţime, deoarece oamenii îl consideră pe Ioan un profet.”
27 Aşa că I-au răspuns: „Nu ştim!” Isus le-a răspuns şi El: „Nici Eu nu vă voi spune pe baza cărei autorităţi fac aceste lucruri.
28 Ce părere aveţi despre aceasta: un om avea doi copii. S-a dus la primul şi i-a zis: „Du-te şi lucrează astăzi la vie!”
29 Însă el i-a răspuns: „Nu vreau.” Dar mai târziu s-a răzgândit şi s-a dus.
30 Omul s-a dus însă şi la celălalt şi i-a spus acelaşi lucru. Acesta i-a răspuns: „Da, stăpâne!”, dar nu s-a dus.
31 Care dintre cei doi a făcut ceea ce vroia tatăl lor?” Ei I-au răspuns: „Primul!” Isus le-a zis: „Vă spun că, într-adevăr, colectorii de impozite şi prostituatele merg înaintea voastră în Împărăţia lui Dumnezeu,
32 şi aceasta pentru că voi nu l-aţi crezut pe Ioan atunci când a venit la voi şi v-a arătat cum vă cere Dumnezeu să trăiţi, însă colectorii de impozite şi prostituatele l-au crezut. Mai mult, voi nici după ce aţi văzut acest lucru nu v-aţi răzgândit, ca să-l credeţi măcar mai târziu!
33 Ascultaţi o altă parabolă! Un proprietar de pământ a plantat o vie, a construit un gard în jurul ei, a săpat un teasc şi a ridicat un turn de pază, apoi a arendat-o unor oameni, ca s-o lucreze şi a plecat de acasă într-o călătorie.
34 Când s-a apropiat vremea recoltei, i-a trimis pe câţiva dintre sclavii săi la acei arendaşi, ca să ia partea cuvenită din recoltă.
35 Arendaşii însă i-au prins; pe unul l-au bătut, pe altul l-au omorât, iar pe altul l-au ucis cu pietre.
36 A trimis din nou alţi sclavi, mai mulţi decât primii, dar şi cu aceştia au făcut la fel.
37 În cele din urmă l-a trimis la ei pe fiul său, spunându-şi: „Pe fiul meu îl vor respecta!”
38 Arendaşii au văzut că vine fiul stăpânului viei şi au zis: „Acesta este moştenitorul! Haideţi să-l omorâm – şi astfel vom lua noi moştenirea lui!”
39 Au pus mâna pe el, l-au scos afară din vie şi l-au omorât.
40 Aşadar, când va veni stăpânul viei, ce le va face el acelor arendaşi?”
41 Ei au răspuns: „Pe oamenii aceia răi îi va condamna la o moarte groaznică, iar via o va arenda altora care la vremea potrivită îi vor da partea cuvenită din roade.”
42 Isus i-a întrebat: „N-aţi citit niciodată în Scripturi acolo unde scrie că:Piatra despre care constructorii au spus că nu este bună la nimic a ajuns să fie pusă în cel mai important loc din clădire: în capul unghiului. Domnul a făcut acest lucru – şi ce minunat este el!
43 Iată de ce vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată naţiunilor, care vor aduce roada cuvenită.
44 Cel care va cădea peste această piatră va fi sfărâmat în bucăţi, iar dacă ea va cădea peste cineva, îl va zdrobi.”
45 Când conducătorii preoţilor şi fariseii au auzit parabola Lui, au înţeles că este vorba despre ei,
46 aşa că încercau să-L aresteze, dar se temeau de mulţimi (pentru că oamenii Îl considerau profet).