1 Isus a început să le vorbească din nou în parabole.
2 El le-a zis: „Împărăţia lui Dumnezeu poate fi comparată cu întâmplarea acelui împărat care i-a făcut nuntă fiului său,
3 însă, când şi-a trimis sclavii să-i cheme pe cei invitaţi la nuntă, aceştia n-au vrut să vină.
4 Împăratul a trimis atunci din nou alţi sclavi, cu mesajul: „Spuneţi-le celor invitaţi: îAm pregătit masa, am înjunghiat boii şi animalele îngrăşate şi toate sunt gata, deci veniţi la nuntă!î”
5 Dar invitaţii nu le-au dat nici o atenţie şi au plecat, unul la ogorul lui, altul la afacerile lui,
6 iar ceilalţi au pus mâna pe sclavi şi i-au maltratat sau chiar i-au omorât.
7 Împăratul s-a mâniat, aşa că şi-a trimis armata şi i-a distrus pe ucigaşii aceia, iar cetatea le-a ars-o din temelii.
8 Apoi a zis sclavilor săi: „Nunta este pregătită, dar cei invitaţi n-au fost vrednici de ea.
9 Mergeţi aşadar acolo unde străzile principale ies din cetate şi chemaţi-i la nuntă pe toţi cei pe care îi întâlniţi!”
10 Sclavii au plecat pe străzi şi i-au adunat pe toţi aceia pe care i-au găsit, şi răi, şi buni, iar sala nunţii s-a umplut de musafiri.
11 Când împăratul a venit să-şi vadă oaspeţii, a văzut acolo un om care nu se îmbrăcase cu haina de nuntă
12 şi l-a întrebat: „Prietene, cum ai intrat aici fără să ai haina de nuntă?” Omul acela n-a avut ce să răspundă.
13 Atunci împăratul a zis slujitorilor: „Legaţi-l de mâini şi de picioare şi aruncaţi-l afară, în întuneric! Acolo va plânge şi va scrâşni din dinţi!”
14 Mulţi sunt chemaţi, dar puţini sunt aleşi.”
15 Atunci fariseii s-au sfătuit între ei încercând să-L provoace să spună ceva greşit.
16 I-au trimis la El pe ucenicii lor şi nişte oameni de-ai irodienilor cu întrebarea: „Învăţătorule, ştim că întotdeauna ceea ce spui este adevărat şi că-i înveţi pe oameni să trăiască aşa cum cere Dumnezeu, că nu Te laşi influenţat de nimic şi că eşti imparţial.
17 Aşadar, spune-ne, Tu ce părere ai: se cuvine să plătim Cezarului impozitul cerut de el, sau nu?”
18 Însă Isus cunoştea intenţia lor rea, aşa că le-a zis: „De ce încercaţi să Mă împingeţi la rău, ipocriţilor?
19 Arătaţi-Mi moneda cu care se plăteşte impozitul!” Ei I-au adus un dinar,
20 iar El i-a întrebat: „Ale cui sunt chipul şi inscripţia de pe monedă?”
21 „Ale Cezarului”, I-au răspuns ei. Atunci Isus le-a zis: „Daţi deci Cezarului ceea ce este al Cezarului, iar lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu!”
22 Ei s-au mirat când L-au auzit, L-au lăsat şi au plecat.
23 Chiar atunci au venit la El saducheii. Ei spun că nu există înviere, aşa că I-au pus următoarea problemă:
24 „Învăţătorule, Moise a zis: dacă un om moare fără să aibă copii, fratele lui s-o ia de nevastă pe văduvă, pentru ca acel om să nu rămână fără urmaşi.
25 Între noi au fost însă şapte fraţi; primul s-a căsătorit, dar a murit fără să aibă copii, aşa că văduva lui a devenit soţia fratelui său.
26 Dar şi cu al doilea frate s-a întâmplat la fel şi tot aşa s-a întâmplat şi cu al treilea, apoi tot aşa până la al şaptelea.
27 Şi, ultima dintre toţi, a murit şi femeia.
28 La înviere a cui soţie va fi ea, pentru că toţi şapte au fost căsătoriţi cu ea?”
29 Isus le-a răspuns: „Voi greşiţi, pentru că nu cunoaşteţi nici Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu!
30 La înviere oamenii nu se vor mai căsători, ci vor fi ca îngerii din ceruri.
31 Iar cu privire la înviere, n-aţi citit niciodată ce v-a spus Dumnezeu, şi anume:
32 Eu sunt Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov? Deci Dumnezeu nu este un Dumnezeu al celor morţi, ci al celor vii!”
33 Mulţimile erau foarte mirate de învăţătura pe care o dădea El.
34 Când au auzit fariseii că Isus îi redusese la tăcere pe saduchei, s-au adunat să se sfătuiască privitor la acest lucru.
35 Unul dintre ei, un expert în Lege, a încercat să-L prindă în cursă cu întrebarea:
36 „Învăţătorule, care este porunca cea mai importantă din Lege?”
37 Isus i-a răspuns: „Iubeşte-L pe Domnul, Dumnezeul tău cu toată inima ta, cu tot sufletul tău şi cu toată mintea ta!
38 Aceasta este prima şi cea mai importantă poruncă.
39 A doua, la fel ca ea, este: Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi!
40 Sensul întregii Scripturi trebuie văzut în lumina acestor două porunci.”
41 În timp ce fariseii erau adunaţi împreună, Isus i-a întrebat:
42 „Ce părere aveţi voi despre Cristos, al cui descendent este El?” Ei I-au răspuns: „Al lui David.”
43 Isus a continuat: „Atunci cum de l-a inspirat Duhul pe David să-L numească „Domn”? Pentru că aşa a spus David:
44 Domnul a zis Domnului meu: „Şezi la dreapta Mea, până când Îţi voi pune duşmanii la picioare!”
45 Aşadar, dacă David Îl numeşte Domn, cum poate fi Cristos descendentul lui?”
46 Nimeni n-a fost în stare să-i răspundă nici măcar un cuvânt, iar din acea zi nimeni n-a mai îndrăznit să-I pună întrebări.