1 După ce a terminat de spus aceste cuvinte, Isus li S-a adresat ucenicilor Săi:
2 „Ştiţi că până la sărbătoarea de Paşte mai sunt două zile, iar Fiul Omului va fi trădat ca să fie răstignit.”
3 Atunci conducătorii preoţilor şi bătrânii poporului s-au adunat la palatul marelui preot Caiafa
4 ca să pună la cale un plan prin care să-L aresteze pe Isus folosind trădarea şi apoi să-L omoare.
5 Însă ei ziceau: „Nu în timpul sărbătorii, ca să nu se stârnească vreo răscoală în popor.”
6 În timp ce Isus se afla în Betania, în casa lui Simon, leprosul,
7 a venit la El o femeie cu un vas de alabastru plin cu un parfum foarte scump. Ea l-a vărsat pe capul lui Isus, în timp ce El stătea la masă.
8 Ucenicii însă au fost indignaţi când au văzut acest lucru şi au zis: „Care este scopul acestei risipe?
9 Acest parfum se putea vinde scump, iar banii să fie daţi săracilor!”
10 Isus ştia ce zic ei, aşa că li S-a adresat: „De ce necăjiţi femeia? Ea a făcut un lucru frumos pentru Mine!
11 Pe săraci îi aveţi cu voi întotdeauna, dar pe Mine nu Mă aveţi întotdeauna.
12 Ea a vărsat acest parfum pe trupul Meu, pregătindu-Mă astfel pentru îngropare.
13 Vă spun, într-adevăr, că oriunde se va predica această Evanghelie, în toată lumea, se va spune şi ce a făcut această femeie, pentru ca oamenii să-şi amintească de ea.”
14 Atunci unul din cei doisprezece, Iuda iscarioteanul, s-a dus la conducătorii preoţilor şi le-a zis:
15 „Ce îmi veţi da ca să-L dau în mâinile voastre?” Ei i-au dat treizeci de monede de argint.
16 De atunci el căuta o ocazie favorabilă pentru a-L da în mâinile lor.
17 În prima zi a sărbătorii Azimilor, ucenicii au venit la Isus şi L-au întrebat: „Unde vrei să-Ţi pregătim masa de Paşte?”
18 El le-a răspuns: „Duceţi-vă la cineva din cetate şi spuneţi-i: „Învăţătorul zice: îTimpul Meu este aproape; voi sărbători Paştele la tine, împreună cu ucenicii Mei.î”
19 Ucenicii au făcut aşa cum le poruncise Isus şi au pregătit masa pentru sărbătorirea Paştelui.
20 Când s-a înserat, Isus S-a aşezat la masă împreună cu cei doisprezece.
21 În timp ce mâncau, Isus le-a zis: „Vă spun, într-adevăr, că cel care Mă va da în mâinile lor este unul dintre voi.”
22 Ei s-au întristat foarte tare şi au început să-L întrebe unul câte unul: „Nu sunt eu acela, Doamne, nu-i aşa?”
23 Isus le-a răspuns: „Cel care mănâncă împreună cu Mine, acela Mă va trăda!
24 Da, Fiul Omului va muri, aşa cum este scris cu privire la El, dar vai de acela care-L va trăda pe Fiul Omului! Ar fi fost mai bine pentru el nici să nu se fi născut!”
25 Iuda, trădătorul, a zis: „Nu cumva sunt eu acela, Învăţătorule?” Isus i-a răspuns: „Aşa cum spui.”
26 În timp ce mâncau, Isus a luat o pâine, a rostit binecuvântarea, apoi a frânt-o, le-a dat-o ucenicilor şi le-a zis: „Luaţi şi mâncaţi – acesta este trupul Meu.”
27 A luat apoi un pahar şi, după ce a rostit binecuvântarea, l-a dat ucenicilor şi a zis: „Beţi toţi din el –
28 acesta este sângele Meu, sânge care pecetluieşte legământul; Eu mor ca jertfă pentru mulţi oameni, pentru ca vina păcatelor lor să le fie iertată.
29 Vă spun că nu voi mai bea din acest rod al viţei de acum şi până când îl voi bea cu voi nou în Împărăţia Tatălui Meu.”
30 După ce au cântat, s-au dus pe Muntele Măslinilor.
31 Atunci Isus le-a zis: „În noaptea aceasta fiecare dintre voi va fi împins să Mă trădeze, pentru că este scris:Voi lovi de moarte păstorul şi oile turmei se vor împrăştia.
32 Dar după învierea Mea voi merge înaintea voastră în Galileea.”
33 Petru I-a răspuns: „Chiar dacă toţi Te vor trăda, eu nu Te voi trăda niciodată!”
34 Isus i-a zis: „Îţi spun că, într-adevăr, în această noapte, înainte de cântatul cocoşului, vei spune de trei ori că nu Mă cunoşti!”
35 Petru I-a răspuns: „Chiar dacă ar trebui să mor împreună cu Tine – şi tot nu voi spune că nu Te cunosc!” Şi toţi ucenicii au spus la fel.
36 Apoi Isus s-a dus împreună cu ei într-un loc numit Ghetsimani, iar acolo le-a zis ucenicilor: „Rămâneţi aici până când Eu mă voi duce mai încolo să mă rog!”
37 I-a luat cu El pe Petru şi pe cei doi fii ai lui Zebedei. A început să Se întristeze şi a fost cuprins de tulburare.
38 Atunci le-a zis: „Sunt atât de îndurerat, încât durerea aproape Mă omoară – rămâneţi aici şi staţi treji împreună cu Mine!”
39 S-a îndepărtat puţin, a căzut cu faţa la pământ şi s-a rugat: „Tată, dacă se poate, îndepărtează acest pahar de la Mine! Totuşi, nu cum vreau Eu, ci cum vrei Tu!”
40 A venit la ucenici, dar i-a găsit dormind şi i-a zis lui Petru: „Aşadar, n-aţi fost în stare să staţi treji cu Mine nici măcar o oră…
41 Staţi treji şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în păcat atunci când sunteţi ispitiţi! Duhul este înflăcărat, dar trupul este fără putere!”
42 s-a dus din nou şi s-a rugat: „Tată, dacă nu se poate ca acest pahar să fie îndepărtat de la Mine fără să-l beau, facă-se voia Ta!”
43 Şi, când a venit din nou la ucenici, i-a găsit iarăşi dormind, pentru că le era foarte somn.
44 I-a lăsat şi s-a dus iar şi s-a rugat, a treia oară, spunând aceleaşi cuvinte.
45 Apoi a venit la ucenici şi le-a zis: „Încă mai dormiţi şi vă odihniţi? S-a apropiat deja ora când Fiul Omului va fi dat în mâinile păcătoşilor.
46 Sculaţi-vă şi haideţi să mergem! Uite că vine cel care M-a trădat!”
47 În timp ce El încă vorbea, Iuda, unul din cei doisprezece, a venit împreună cu o mulţime mare de oameni cu săbii şi ciomege, trimişi de către conducătorii preoţilor şi de către bătrânii poporului.
48 Trădătorul le dăduse următorul semn de recunoaştere: „Cel pe care-L voi săruta, Acela este! Să-L arestaţi!”
49 Deci s-a îndreptat imediat spre Isus şi I-a zis: „Te salut, Învăţătorule!” – şi L-a sărutat.
50 Isus i-a zis: „Prietene, de ce-ai venit?” Atunci ei s-au apropiat, au pus mâna pe Isus şi L-au arestat.
51 Unul dintre cei care erau cu Isus şi-a scos sabia şi l-a lovit pe sclavul marelui preot, tăindu-i urechea.
52 Însă Isus i-a zis: „Pune-ţi sabia la loc, pentru că toţi cei care scot sabia vor muri de sabie!
53 Sau crezi că n-aş putea să-L chem pe Tatăl Meu, care Mi-ar pune imediat la dispoziţie mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?
54 Dar cum s-ar împlini atunci cuvintele Scripturilor, care spun că aşa trebuie să se întâmple?”
55 Atunci Isus a zis mulţimilor: „Aţi venit să Mă prindeţi cu săbii şi ciomege, ca pe un tâlhar? În fiecare zi Mă aşezam în Templu şi dădeam învăţătură, dar nu M-aţi arestat!
56 Însă toate acestea s-au întâmplat ca să se împlinească ceea ce au scris profeţii.” Atunci toţi ucenicii L-au părăsit şi au fugit.
57 Cei care L-au arestat pe Isus L-au dus la Caiafa, marele preot, unde se adunaseră învăţătorii Legii şi bătrânii.
58 Petru L-a urmat de la distanţă până la palatul marelui preot, a intrat înăuntru, în curte, şi s-a aşezat împreună cu slujitorii de la palat, aşteptând să vadă cum se vor sfârşi lucrurile.
59 Conducătorii preoţilor şi întregul Sinedriu încercau să găsească o mărturie falsă împotriva lui Isus, ca să-L poată condamna la moarte,
60 dar n-au găsit, deşi veniseră mulţi martori mincinoşi. Până la urmă au venit doi,
61 care au spus: „Acest om a zis: „Eu pot să dărâm Templul lui Dumnezeu şi să-l reconstruiesc în trei zile.”
62 Marele preot s-a ridicat şi L-a întrebat: „N-ai nimic de răspuns? Ce înseamnă mărturia pe care o aduc aceştia împotriva Ta?”
63 Dar Isus tăcea. Marele preot a continuat: „Te pun sub jurământ în faţa Dumnezeului cel viu, spune-ne dacă Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu!”
64 Isus i-a răspuns: „Aşa cum ai zis; dar vă spun căde acum Îl veţi vedea pe Fiul Omului aşezat în cea mai înaltă poziţie de autoritate – la dreapta Celui Atotputernic – şi venind pe norii de pe cer!”
65 Atunci marele preot şi-a sfâşiat hainele şi a zis: „A rostit o blasfemie! Ce nevoie mai avem de martori?! Acum aţi auzit blasfemia!
66 Ce părere aveţi?” Ei au răspuns: „Este vinovat şi merită să fie condamnat la moarte!”
67 Atunci L-au scuipat în faţă şi L-au lovit cu pumnii. Cei care Îl biciuiau
68 ziceau: „Profeţeşte-ne, Cristoase, cine este cel care Te-a lovit?”
69 În timp ce Petru stătea afară, în curtea palatului, a venit la el o slujnică şi i-a zis: „Şi tu erai cu Isus din Galileea!”
70 Însă el a negat acest lucru înaintea tuturor: „Nu ştiu despre ce vorbeşti.”
71 Când a ieşit spre poartă, l-a văzut o alta şi a zis celor de acolo: „Acesta era cu Isus din Nazaret!”
72 El a negat din nou, spunând cu jurământ: „Nu-L cunosc pe acest om!”
73 După puţin timp, însă, oamenii care stăteau acolo i-au zis lui Petru: „Cu siguranţă că şi tu eşti dintre ei, pentru că şi accentul pe care-l ai arată acest lucru!”
74 Atunci el a început să se blesteme şi să jure: „Nu-L cunosc pe acest om!” Şi imediat a cântat cocoşul.
75 Petru şi-a amintit ce-i spusese Isus: „Înainte de cântatul cocoşului vei spune de trei ori că nu Mă cunoşti” – şi a ieşit afară şi a plâns cu amar.